Cătălin Andrew Popa, Director Executiv, World Vision România
Cu siguranță conștientizăm cu toții – părinți, autorități, politicieni, jurnaliști – importanța de a avea copii sănătoși. Spunem adesea că, dacă ne dorim un viitor mai bun decât al generațiilor anterioare, trebuie să avem astăzi grijă de copiii noștri. Să fie oare acesta doar un slogan?
Analizând cifrele oficiale, vom vedea că rata mortalității infantile a scăzut în ultimii ani în România – de la 16,7‰ în 2003, la 9‰ în 2012 și 8,5‰ în 2013. Totuși, situația copiilor noștri este în continuare dramatică – avem cel mai mare număr de decese în cazul copiilor sub 5 ani din Europa, precum și unul dintre cele mai mari din Regiunea OMS Eurasia. Astfel, probabilitatea de deces înainte de 5 ani este de 11,74 la o mie de născuți vii în România față de 4,87, cât este media în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene (sursa OMS, HFA database 2011). La nivel de Regiune OMS Eurasia, România este „depășită” în această privință doar de 5 state: Kyrgsztan, Kazakhstan, R. Moldova, Armenia și Georgia.
Printre cele mai frecvente cauze ale mortalității infantile se numără infecții banale precum diareea sau infecțiile respiratorii. Asta, în condițiile în care 40% dintre decesele copiilor sub 5 ani pot fi prevenite.
Pe măsură ce aprofundăm analiza, o altă cifră ne atrage atenția. Atât mortalitatea infantilă, cât și mortalitatea copiilor sub 5 ani sunt semnificativ mai mari în rândul copiilor din mediul rural: 60% – față de 40% în urban. Ceea ce ne arată că în România zilelor noastre copiii de la oraș sunt mai egali decât cei de la sate, ca să-l parafrazăm pe Orwell. De asemenea, ne întrebăm în ce măsură statul asigură fiecărui copil dreptul la oportunități egale de dezvoltare, în conformintate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cu legislația națională cu privire la garantarea acestor drepturi. Potrivit studiului nostru “Bunastarea copilului din mediul rural, 2014”, realizat pe un număr de peste 2.700 de gospodării rurale, copiii mai mici de 5 ani din aproximativ 20% dintre familii nu au fost examinați în ultimele 12 luni de medicul de familie. Conform cadrului metodologic, fiecare copil are dreptul la șase vizite de bilanț în primul an de viață, la trei în al doilea an de viață și apoi la câte o vizită de bilanț anuală. Implicațiile lipsei de monitorizare a sănătății a 1 din 5 copii din mediul rural sunt semnificative.
Există soluții pentru îmbunătățirea accesului copiilor la servicii medicale!
Credem că politicile publice și intervențiile privind sănătatea copilului ar trebui să fie mai bine țintite către populația vulnerabilă (familii foarte sărace din mediul rural, comunități de rromi etc.), cu educație limitată în ceea ce privește dreptul copilului la servicii medicale și riscurile la care sunt expuși copiii nediagnosticați în timp util.
De asemenea, considerăm că investițiile pentru sănătatea copilului ar trebui să pună accentul pe educația părinților cu privire la importanța supravegherii copiilor și a accesului la servicii de medicină preventivă și generală. Pentru a îmbunătăți accesul, statul ar trebui să propună soluții precum stimularea medicilor de familie pentru acordarea serviciilor de monitoriza re a creșterii și dezvoltării, a consilierii nutriționale și de imunizare, precum și pentru înscrierea cu prioritate a copiilor pe listele proprii.
În prezent nu există mecanisme eficiente de garantare a responsabilității față de asigurarea dreptului copiilor la servicii medicale, în afară de responsabilitatea implicită a părintelui. Asistentul medical comunitar și mediatorul sanitar (acolo unde acesta există) ar trebui să se asigure că toți copiii sunt înscriși pe lista unui medic de familie din localitate. În plus, asistentul social ar trebui să identifice familiile cele mai vulnerabile și să aducă apoi serviciile în jurul copilului. Considerăm că este absolut necesară o abordare integrată a vulnerabilității copiilor, precum și dezvoltarea unui sistem de cooperare eficientă între instituțiile publice pentru a asigura bunăstarea copiilor, inclusiv dreptul la sănătate și dezvoltare.
La nivel de politici publice, există câteva instrumente de egalizare a șanselor la sănătate și la viață ale copiilor, în cadrul Programelor Naționale de Sănătate, dar acestea nu sunt puse în practică în mod eficient, cel mai adesea fiind evocată lipsa resurselor financiare. Astfel, conform HG 124/2013, în structura programelor naționale de sănătate există, pe lângă Programul Național pentru Imunizare, un Program Național pentru Sănătatea femeii și copilului, care include sub-programul de ameliorare a stării de nutriție a gravidei și copilului. Din păcate, finanțarea acestor programe nu este aliniată la declarațiile politice.
Recent, adoptata Strategie Națională de Sănătate listează sănătatea mamei și copilului ca o prioritate de sănătate publică și creează noi oportunități pentru o finanțare mai echilibrată a sistemului de asistență medicală primară. De aceea sperăm ca finanțarea Programului Național pentru Sănătatea femeii și copilului și a celui de imunizare să se realizeze cu prioritate și fără excepții la fiecare început de exercițiu bugetar, în acord cu strategia națională de sănătate și ghidurile de practică în vigoare. În acest fel se va asigura accesul gratuit și facil al tuturor copiilor la serviciile curative și profilactice la care fac referire ghidurile și protocoalele naționale.
Un aspect important în cadrul programului de sănătate a mamei și copilului este încurajarea alăptării. Ultimul studiu realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului și Ministerul Sănătății arată că în România rata de alăptare exclusivă era de numai 12,6% în 2011, una dintre cele mai mici din Europa. Pe lângă programele de educație a părinților, credem că este importantă aprobarea urgentă a legii privind marketingul pentru substituenții de lapte matern. Ne dorim, așadar, o țară cu copii sănătoși. Un copil sănătos are mai multe șanse să se dezvolte frumos, să meargă la școală, să învețe și să își găsească un drum în viață, indiferent că s-a născut la sat sau la oraș.
Începem anul cu încrederea că aceste aspirații nu vor rămâne doar la nivel de slogan. În acest moment, într-o mare măsură datorită eforturilor depuse constant de organizațiile non-guvernamentale, toate strategiile naționale consideră copiii din mediul rural ca fiind cel mai mare grup vulnerabil, deci prioritar. Mai departe vom lucra, atât noi, cât și alți reprezentanți ai societății civile, împreună cu guvernul pentru a găsi soluții pragmatice care să rezolve inegalitatea de șanse între copii. Pentru că, așa cum demonstrează nenumărate studii de specialitate, perioada primilor ani de viață reprezintă baza pentru întreaga existență a individului. De aceea, investițiile în copii s-au dovedit a fi cele mai eficiente măsuri, din punctul de vedere al costurilor, de impulsionare a coeziunii și integrării sociale și chiar de creștere socio-economică a națiunilor.
Investițiile pentru sănătatea copilului ar trebui să pună accentul pe educația părinților.
Probabilitatea de deces înainte de 5 ani este de 11,74 la o mie de născuți vii în România față de 4,87, cât este media în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene
In România rata de alăptare exclusivă era de numai 12,6% în 2011, una dintre cele mai mici din Europa.
Sperăm ca finanțarea Programului Național pentru Sănătatea femeii și copilului și a celui de imunizare să se realizeze cu prioritate și fără excepții la fiecare început de exercițiu bugetar.
