Politici de Sanatate

Medicina tratată „în silozuri” nu mai este eficientă. Este nevoie de integrarea sănătăţii mintale în medicina de familie

19 noiembrie
12:35 2014
Medicina tratată „în silozuri” nu mai este eficientă. Este nevoie de integrarea sănătăţii mintale în medicina de familie

Profesorul Eliot Sorel, medic american de origine română, născut la Fălticeni, a emigrat la sfârşitul anilor ’50, continuându-şi studiile la Paris, Londra şi New York. În prezent este profesor la Universitatea din Georgetown şi la George Washinghton University School of Medicine din Washington. Este membru permanent al Asociaţiei Medicale Americane, membru al Colegiului American al Psihiatrilor şi membru distins permanent al Asociaţiei Psihiatrice Americane.

„România are multe atuuri: ştiinţifice, sociale şi culturale”

Este pentru a doua oară când România a fost aleasă de Asociaţia Mondială de Psihiatrie să fie gazda unui congres în domeniu. În iunie, anul viitor, la Palatul Parlamentului se va desfăşura WPA 2015 Bucharest International Congress. Care credeţi că sunt atuurile care au promovat ţara noastră în această poziţie?

Poziţia României este cu atât mai importantă dacă ne gândim că este primul congres internaţional al noului preşedinte în mandat al Organizaţiei Mondiale de Psihiatrie, prof. Dinesh Bhugra din Londra. Atuurile sunt multe. În primul rând, este cel al resurselor umane. Avem medici şi profesori foarte dotaţi în România. În plus, echipa de la congresul de anul trecut a primit multe elogii pentru programul ştiinţific şi nu în ultimul rând este vorba de ospitalitatea românilor, de frumuseţea ţării şi a culturii. Deci sunt atuuri ştiinţifice, sociale şi culturale. Cred că e un context bun pentru România de a reintra în itinerariul acestui tip de evenimente. Eu, fiind de origine din România, mi-am dorit foarte mult să aduc aici acest congres.

„Medicina tratată «în silozuri» este depăşită”

Una dintre temele abordate la Congresul Naţional de Psihiatrie de la Sinaia, la care aţi participat, a fost „Schimbarea de paradigmă a secolului XXI: integrarea creierului, a minţii şi a corpului în sistemele contemporane de sănătate”.

E o temă care mă pasionează demult. Modelele pe care s-a bazat medicina în secolele XIX şi XX au meritele lor, însă rezultatul acestor modele bazate pe specialităţi „în silozuri” nu mai sunt eficiente şi este nevoie de o nouă paradigmă care să reflecte ceea ce e natural. Corpul nostru nu e separat în „silozuri”, ci este un organism integrat. Deci, sistemele sanitare fragmentate trebuie să devină sisteme sanitare integrate. Asta e o provocare nu numai pentru oamenii de ştiinţă, ci şi pentru politicieni şi pentru economiile unei ţări, pentru că sistemele sanitare ineficiente, şubrede, nu pot face faţă. Iată, cel mai dramatic exemplu este cel din Africa, unde sistemele de sănătate publică sunt complet la pământ şi nu pot face faţă problemelor cauzate de virusul Ebola.

“E nevoie de o integrare a sănătăţii mintale în medicina de familie”

Dar care este abordarea corectă a problemelor de sănătate mintală din punct de vedere economic?

În primul rând, nu trebuie să mai folosim acele modele. În plus, e nevoie de o integrare a sănătăţii mintale în medicina de familie. Nu trebuie să trimitem oamenii la spitalul psihiatric. Spitalul este foarte scump şi stigmatizant, din păcate. Apelând la medicii de familie, oamenii vor obţine ajutor fără să fie stigmatizaţi şi va fi şi mai eficient din punct de vedere economic. De ce? Pentru că aceste boli nu „se întâmplă” în izolare. Există ceea ce numim noi în medicină o mare comorbiditate, adică aceste boli coexistă cu alte boli. De exemplu, depresia poate să coexiste cu o boală cardiovasculară sau diabet. Am avut un proiect de cercetare, în acest sens, în China, India, Iran şi România. Sunt patru ţări extrem de diferite din punct de vedere cultural, etnic şi economic şi am fost plăcut surprins să constat că datele sunt asemănătoare, adică o mare comorbiditate între depresie, bolile cardiovasculare şi diabet. Dacă abordăm toate aceste trei boli separat, în „silozurile” despre care vorbeam, nu se va ajunge la acelaşi rezultat.

Această abordare aduce după sine un management mai bun al bolilor psihiatrice. Aşa este, însă, din păcate, în România există o altă provocare, deoarece această colaborare între medicii de familie şi medicii psihiatri nu este încurajată sută la sută. Tema congresului de anul viitor, din iunie, va fi integrarea sănătăţii mintale nu ca o specialitate aparte, ci ca o parte integrantă a medicinii de familie. Acesta este modelul pe care îl propunem şi pe care dorim să îl lansăm, în colaborare cu Organizaţia Mondială a Medicilor de Familie. Preşedintele acestei organizaţii, Michael Kidd, din Australia, va fi prezent la eveniment, alături de doamna Francesca Colombo, directoarea Departamentului de sănătate din cadrul Organizaţiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică, o organizaţie cu profil economic şi nicidecum de sănătate. Doamna Colombo va prezenta datele privind relaţia sănătate – economie. Veţi avea ocazia să vedeţi in vivo care sunt provocările şi care sunt soluţiile. Vom discuta toate aceste aspecte la congresul din iunie şi poate şi cu comisiile parlamentare din domeniul sănătăţii.

În prezent, avem de-a face cu un „analfabetism” al sănătăţii

Se vorbeşte şi despre un model nou de colaborare cu pacienţii şi familiile lor, dar şi de o colaborare între medicină, inginerie, ştiinţe reale şi moderne. Cum se armonizează toate acestea?

Colaborarea echipei integrate de medici cu familia şi pacientul este esenţială. La ora actuală avem un fel de „analfabetism” al sănătăţii. Trebuie să educăm pacienţii pentru a putea fi adevăraţi parteneri ai echipei medicale. În plus, eu am propus dezvoltarea unui nou campus medical universitar transdisciplinar la Bucureşti: o colaborare între Facultatea de Medicină de la „Carol Davila” şi Universitatea Politehnică Bucureşti şi am avut deja o întâlnire cu rectorii celor două universităţi. O integrare între medicină şi inginerie către inovare. Medicina avansează enorm. De exemplu, sunt câteva cercetări în domeniul creierului despre care am vorbit la Congresul de Psihiatrie de la Sinaia. Când vom dezvălui secretele creierului, vor fi aşa de multe noi date încât tehnologia informatică va căpăta un rol extrem de important. Această colaborare va însemna foarte mult în domeniul inovării şi al îmbunătăţirii sănătăţii, cu un sistem sanitar mult mai eficient.

„În sănătate trebuie să vorbim de investiţii şi nu de costuri”

Există un exemplu de finanţare care ar putea fi urmat şi de autorităţile din România?

Comparativ vorbind şi cu o viziune globală, sănătatea este subfinanţată peste tot în lume, nu numai în România. Poate la dumneavoastră mai mult decât în ţările din Vest, dar mai puţin decât cele din Africa. Să vă dau un exemplu. Când se vorbeşte despre alocarea fondurilor pentru serviciile şi iniţiativele militare, se spune „să facem o investiţie”, în schimb în sănătate se vorbeşte de „costuri”. Acest prejudiciu adus sănătăţii există aproape în toată lumea. Este o provocare globală şi sperăm că astfel de cercetări şi demersuri, cum este proiectul pe care l-am făcut la OECD şi pe care îl vom lansa anul viitor, la Congresul de la Palatul Parlamentului, vor demonstra care sunt meritele unei abordări integrate, nu numai clinice şi ştiinţifice, ci şi financiare.

„50% din bolile psihiatrice se află deja în individ la vârsta de 14 ani”

Care este cea mai mare provocare la nivel global în ceea ce priveşte sănătatea mintală?

Eu cred că sunt mai multe, nu una singură. Pe lângă o alocare corespunzătoare de fonduri şi resurse, în primul rând trebuie dezvoltată o politică de prevenţie şi depistare prococe. Multă lume nu vede posibile astfel de lucruri. Eu cred că da. Trebuie să dezvoltăm nu numai echipe şi servicii medicale integrate, ci şi programe de prevenţie. De ce spun acest lucru? Pentru că avem date epidemiologice care spun că 50% din bolile psihiatrice se află deja în individ la vârsta de 14 ani. Evoluţia unor astfel de manifestări clinice nu e observată şi depistată deoarece procentul copiilor care ajung la psihiatru până la această vârstă este infim. Unii au deja simptome, dar ele nu sunt corect interpretate. Nervozitate, agresivitate, dificultăţi în învăţare… Din aceleaşi date epidemiologice reiese că 75% din aceste boli există la vârsta de 24 de ani. Şi noi ce facem? Pierdem trenul pentru că intervenim prea târziu şi cu cât intervenim mai târziu, cu atât va fi mai greu de vindecat.

Nu trebuie să mai trimitem oamenii la spitalul psihiatric. Spitalul este scump şi stigmatizant. Prin  medicii de familie, oamenii vor obţine ajutor fără să fie stigmatizaţi, ceea ce va fi mai eficient şi din punct de vedere economic

Alte articole

TOP

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: