Politici de Sanatate

În majoritatea țărilor europene, neuroreabilitarea este coordonată de specialiștii în reabilitare medicală

10 februarie
10:46 2016
În majoritatea țărilor europene, neuroreabilitarea este coordonată de specialiștii în reabilitare medicală

Societatea Română de Reabilitare Medicală a luat cunoștință cu surprindere de conținutul interviului cu dl. prof. dr. Ovidiu Băjenaru, șeful secției Neurologie a SUUB, intitulat ,,Neuroreabilitarea în România, fără soluție de ani și ani”, apărut în numărul din decembrie al publicației „Politici de Sănătate”. În materialul menționat, domnia sa, reputat profesor de neurologie, face aprecieri de natură să prejudicieze imaginea specialității noastre, folosind ca argumente informații inexacte, distorsionate despre reabilitarea medicală, atunci când se referă la reabilitarea afecțiunilor neurologice, domeniu care face obiectul specialității noastre, așa cum este statuat în legislația românească și internațională. Din acest motiv, conducerea Societății Române de Reabilitare Medicală, organizație profesională care numără aproape 1.000 de specialiști cu competențe bine definite în abordarea medicală a dizabilității, se vede nevoită să intervină, exprimându-și punctul de vedere în acestă problemă.

Federația Mondială de Neuroreabilitare, orga­ni­za­ție multidisciplinară deschisă tuturor pro­fesioniștilor interesați de reabilitarea neurologică, liderul de opinie în domeniu, definește Neuroreabilitarea, în documentul său de poziție, ca pe un proces medical complex de diagnostic, evaluare, management acut și pe termen lung al persoanelor cu dizabilități neurologice complexe (fizice, psihologice sau/și cognitive), în scopul redobândirii potențialului lor maxim pentru funcționarea fizică, psihologică și socială. Neuroreabilitarea necesită o echipă multidisciplinară ce include clinicieni specializați în reabilitare medicală, asistenți medicali, fizioterapeuți, specialiști în tulburări de limbaj, terapeuți ocupaționali și psihologi. În documentele WFNR (World Federation of Neurorehabilitation) se mai precizează că în centrul preocupărilor sale nu stau atât bolile neurologice, cât consecințele acestora asupra capacității indivizilor de a performa activități din sfera vieții cotidiene și a participării sociale.

Specialitatea medicină fizică și reabilitare este definită la rândul ei de către OMS și UEMS (Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști) ca o specialitate medicală independentă, preocupată de promovarea funcţiilor fizice şi cognitive, a activităţilor și a participării, responsabilă pentru prevenirea, diagnosticarea, tratarea şi managementul reabilitării persoanelor cu afecţiuni invalidante şi co-morbidități. Specialiştii de RM abordează holistic persoanele cu afecţiuni acute sau cronice (afecţiuni musculoscheletale, neurologice etc.) și lucrează în diferite facilităţi, de la unităţi de urgenţă la centre de asistență comunitară. Graţie pregătirii cuprinzătoare, aceşti specialişti sunt cei mai în măsură să coordoneze activitatea echipelor multiprofesionale pentru a obţine rezultate optime. Pe scurt, obiectul de activitate în reabilitare îl constituie dizabilitatea, indiferent de condiția medicală care a generat-o.

Aș menționa că în scopul unei cât mai bune pregătiri și pentru înțelegerea complexității bolilor neurologice, în curricula de pregătire a specialiștilor de RM este prevăzut un stagiu de cinci luni de neurologie. Cât privește modelul țărilor europene pe care îl invocă autorul, și aici documentarea sa pare a fi lacunară, iar aserțiunile sale, neconforme cu realitatea, în urma sondajului pe care l-am efectuat în calitate de reprezentant al SRRM la UEMS, am aflat că dintre cele 28 de țări ale Uniunii Europene doar în două, Germania și Austria, reabilitarea neurologică este aproape exclusiv în sarcina neurologilor, în timp ce în toate celelalte țări ea este coordonată de către specialiștii de reabilitare. Este adevărat că în faza acută a procesului de reabilitare îngrijirea este în seama neurologului, care coordonează echipele transdisciplinare, dar de îndată ce pacienții sunt stabilizați, aceștia sunt transferați în compartimente de reabilitare aflate în coordonarea specialiștilor de RM.

În privința specializării în neuroreabilitare, nici aceasta nu se regăsește în majoritatea țărilor UE. Doar Belgia are o supraspecializare cu durata de un an pentru specialiștii RM și de doi ani pentru neurologi. Există, desigur, o serie de particularități legate de specificul național al sistemelor de sănătate; în Regatul Unit, de exemplu, în neuroreabilitare sunt implicate și alte specialități, ca medicina internă, urgența sau geriatria, iar în Suedia specialitățile implicate sunt unificate sub forma unui „neuro-trunchi”. Merită însă, din plin, subliniată concluzia sondajului efectuat: în toate cazurile, o îngrijire de calitate se bazează pe comunicarea echitabilă între specialiști care, departe de a-și disputa supremația, sunt dispuși să împartă responsabilități, să creeze protocoale de colaborare, într-un cuvânt, să se pună în slujba pacientului pentru a asigura bunul mers al procesului de recuperare. Să nu uităm că procesul de reabilitare neurologică este unul complex, care necesită atât personal, cât și dotări cu echipamente costisitoare, spații special amenajate pentru terapie, elemente sine qua non pentru acreditarea serviciilor de reabilitare din cadrul sistemului public de sănătate și pe care secțiile de reabilitare de la noi le au sau ar trebui să le aibă în structurile lor.

Nu în ultimul rând, trebuie să recunoaștem că problema „neuroreabilitării” rămâne departe de a fi rezolvată în totalitate, că serviciile existente trebuie diversificate și îmbunătățite, că nu dispunem de un cadru legal și de o finanțare adecvată, că lipsesc anumite categorii profesionale. Consider însă că aceste deficiențe s-ar putea ameliora pe calea dialogului, a recunoașterii mutuale și a unei colaborări echitabile.

În final, doresc să îmi exprim speranța că textul articolului, de natură să propage o percepție negativă, nejustificată asupra comunității noastre profesionale, constituie o interpretare pur personală a celui intervievat și nicidecum un punct de vedere oficial al Societății Române de Neurologie, cu care suntem dispuși oricând să purtăm un dialog pe această temă.

 

Dr. Daiana Popa, secretar general SRRM

Alte articole

TOP

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: