Politici de Sanatate

Este o mare problemă cu pacienții neasigurați din România, ca peste tot în lume

14 octombrie
15:27 2019
Este o mare problemă cu pacienții neasigurați din România, ca peste tot în lume

Interviu cu  prof. dr. Cristian Gheorghe, președintele Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie (SRGH)

Ați încheiat un mandat de doi ani în calitate de președinte al Societății Române de Endoscopie Digestivă și ați preluat în iunie 2019 conducerea Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie. Ce se întâmplă cu proiectele pe care le-ați început cu SRED și la care știu că ați muncit foarte mult?

Suntem două Societăți democratice în sensul că suntem foarte transparenți în alegerea Consiliului director și, din cadrul acestuia, a președintelui. Președinții celor două societăți se schimbă la doi ani, restul comitetului director la patru ani, iar alegerea președintelui se face dintre membrii Consiliului director, prin votul adunării generale. Președintele trebuie să preia din obiectivele trecute ale fostului președinte, să le continue și să inițieze alte proiecte.

Interesele și activitățile celor două societăți se întâlnesc, astfel că îmi doresc să continuu proiectele începute cu Societatea Română de Endoscopie Digestivă (SRED). Unul dintre ele este proiectul care vizează screeningul cancerului colorectal. Este un proiect extrem de important, deoarece cancerul colorectal are o incidență crescută în România și este unul dintre cancerele curabile, dacă este diagnosticat precoce. Cadrul general al screeningului pentru cancerul colorectal a fost elaborat de experții Uniunii Europene cu mai mulți ani în urmă pentru a fi implementat în condiții specifice țărilor membre UE, screeningul fiind funcțional deja în multe dintre aceste țări. Ca președinte al SRED, în decembrie 2018 am început discuțiile cu experții de la Bruxelles în cadrul și cu suportul Ministerului Sănătății. Este un proiect extrem de complex, finanțat în mare parte de Uniunea Europeană. Va fi inițial un proiect-pilot care se va desfășura în etape, deoarece fondurile sunt limitate și în momentul de față nu știm exact dacă vom avea rezultatele scontate. Proiectul va fi derulat în București, Craiova, Constanța și Timișoara și, evident, în zonele geografice arondate, mai ales cele defavorizate. Ca advisori în proiect, vor participa toți membrii Comitetului director al SRED. Prima etapă este cea de pregătire, iar această etapă este esențială. Am avut în acest sens două întâlniri/ cursuri  cu experții recomandați de Comisia de la Bruxelles, în care au fost implicați lideri de opinie dintre gastroenterologi, endoscopiști, anatomopatologi, specialiști în sănătate publică, medici de laborator, precum și specialiști IT. Screeningul se va face la populația cu risc standard, adică populația asimptomatică, fără alți factori de risc personali sau familiali, începând de la vârsta de 50 de ani. Toată populația aceasta va primi teste pentru detecția de hemoragii oculte fecale. După întâlnirile cu echipa de medici propusă de Comisia de la Bruxelles, am identificat câteva bariere în implementarea programului, pe care, împreună cu experții în screening ai UE, cu experți ai Ministerului Sănătății și ai Institutului Național de Sănătate Publică, sunt convins că le putem depăși:

  • Cine va distribui aceste teste este prima barieră. Sunt diferite opțiuni în statele Uniunii Europene, iar noi am hotărât să facem acest lucru cu medicii de familie. Ei vor avea testele, le vor da pacienților, iar testele pozitive ar trebui să se întoarcă la medicii de familie.
  • Un alt obstacol: nu revin toate testele. Unii dintre cei supuși screeningului sunt conștienți de importanța lor și le fac, alții nu, unii nu vin la medicul de familie să ia testele pentru screening. Pentru conștientizarea importanței screeningului, este nevoie de o campanie susținută prin toate mijloacele mass-media. Cei cu test pozitiv pentru hemoragii oculte trebuie îndrumați de medicul de familie către serviciile de colonoscopie.
  • Cum ajung în serviciile de colonoscopie? – aici este altă discuție. Cu ce mijloc de transport: serviciul de ambulanță, mașini închiriate?
  • În ce serviciu de endoscopie ar trebui să ajungă? Aici este o altă problemă, pentru că o colonoscopie de screening este o manevră cu foarte multă responsabilitate. Colonoscopia poate să fie pozitivă, adică persoana respectivă poate să aibă un polip displazic (care poate evolua către cancer colorectal) și trebuie ectomozat de către medicul endoscopist, despre care se presupune că poate să efectueze polipectomia inclusiv pentru polipii dificili, cu toate implicațiile pe care această manevră le implică. Dacă pacientul dezvoltă un cancer colorectal prin evoluția unui polip nediagnosticat inițial la colonoscopia de screening, atunci poate fi o problemă medico-legală, de aceea menționez că este o mare responsabilitate această investigație. Tot legat de campanii mass-media, pentru a avertiza asupra importanței colonoscopiei, de această dată, vă pot da un exemplu foarte sugestiv din Statele Unite, țara cu cea mai mare frecvență a cancerului colorectal: acolo, unul dintre crainicii celebri a fost supus unei colonoscopii în direct, la televiziune, pentru a demonstra că manevra nu este foarte dificilă pentru pacient, se face cu sedare (pacientul doarme în timp ce medicul explorează colonul).
  • Pacienții trebuie înregistrați într-un registru electronic, ceea ce poate reprezenta o altă barieră.

Cei care au început deja un astfel de proiect spun că până la primele rezultate durează aproximativ 10 ani, rezultate însemnând implementarea programului și notarea primelor date care să arate scăderea incidenței cancerului colorectal.

Când va începe propriu-zis etapa în care populația trebuie informată, iar medicii de familie încep să distribuie testele?

Urmează să contactăm medicii de familie, sper ca până la sfârșitul anului, și să începem cursurile cu ei și campania de conștientizare. Fondurile sunt suficiente pentru programul-pilot, deocamdată.

Serviciile medicale de gastroenterologie sunt la aceeași calitate în toată țara?

Aici există o mare problemă, pentru că dacă discutăm despre toate spitalele din țară, lucrurile nu stau bine. SRED și SRGH au trimis deja către Ministerul Sănătății o adresă comună semnată de cei doi președinți, prin care solicităm dotarea cu aparatură medicală, turnuri de endoscopie și ecografe performante, măcar pentru spitalele județene și spitalele de urgență din țară. Sunt convins că răspunsul va fi pozitiv.

Ce mesaje doriți să transmiteți acum, în calitate de președinte al SRGH?

Președintele SRED și cel al SRGH conduc pentru o perioadă limitată o societate care poate fi comparată cu un vapor transatlantic ce are un traseu bine stabilit și atunci „comandantul” nu poate face schimbări majore de traseu, ci numai mici ajustări și, desigur, propuneri pentru viitor. De aceea, pe lângă proiectele pe care le voi continua, consider că sunt importante următoarele direcții:

  • O activitate susținută a tuturor membrilor SRGH cu suportul conducerii SRGH pentru creșterea vizibilității gastroenterologilor din România în cadrul UEG și al Societăților europene partenere Uniunii Societăților de Gastroenterologie Europene.
  • Consider că este important ca o parte din fondurile SRGH să fie alocate pentru educația tinerilor medici, de exemplu pentru cei care au trimis lucrări la Congresul european, la UEGW (Uniunea Europeană de Gastroenterologie) și au fost acceptate pentru prezentare. Lucrările sunt de obicei rezultate preliminare ale lucrărilor de doctorat și sunt acceptate doar după o selecție foarte serioasă. De foarte multe ori, tinerii nu au fonduri suficiente să se susțină la aceste congrese. Taxa de participare este foarte mare, iar transportul și cazarea se adaugă și ele. Am trimis Comitetului director o adresă cu care toți au fost de acord – să susținem 15-20 de tineri din țară, sub 40 de ani, care au o lucrare acceptată pentru prezentare ca prim autori. Este prima dată când se ia această inițiativă și consider că proiectul trebuie să se deruleze și în anii viitori. Suma de anul acesta pentru congresul de la Barcelona este de 320 de euro de persoană, deci se adună în total în jur de 6.000-7.000 de euro, ceea ce este mult pentru SRGH. Dacă în anii care vor urma vor fi mai mulți tineri, și îmi doresc acest lucru, vom suplimenta criteriile de selecție. Tot în acest sens, medicii rezidenți, membri SRED, au taxe reduse la Congresele sub egida SRED, pot beneficia de premii, de burse de participare la cursuri în țară sau în afara țării suportate de SRED.

Consider că medicii de familie sunt un segment extrem de important și există în cadrul societăților medicilor de familie un nucleu cu interes în gastroenterologie. Pacientul vine de la medicul de familie și se reîntoarce la el și atunci trebuie ca SRGH, prin membrii societății, să se implice în congresele medicilor de familie cu interes în gastroenterologie, în educația acestora, în parteneriate pentru ca aceștia, la rândul lor, să susțină proiectele noastre, inclusiv pe cel referitor la cancerul colorectal. Trebuie să continuăm și să îmbunătățim relațiile noastre cu toți medicii de familie, să-i aducem cu informațiile la zi, și nu neapărat cu cele mai detaliate informații, pentru că medicul de familie are o activitate foarte intensă; el trebuie să dețină noțiuni de bază din toate specialitățile medicale, inclusiv legate de urgențele medicale. Cunoștințele de gastroenterologie pot fi împărtășite, de exemplu, la cursurile postuniversitare pe care le organizăm periodic sau la congresele de gastroenterologie și la cele de medicină de familie.

O parte foarte dificilă cu care mi-am început activitatea de președinte a fost reorganizarea SRGH cu actualizarea datelor contabile, cu schimbarea statutului și legalizarea lui, cu un nou site, cu o secțiune nouă dedicată pacienților etc. Am reușit, având alături colegi entuziaști, să realizăm totul într-un timp relativ scurt, de aproximativ trei luni.

Ce proiecte există pe zona de eliminare a hepatitelor virale?

Avem un program pe care l-am început anul trecut. Este vorba despre o campanie de microeliminare a hepatitei C, aliniată Strategiei Sectoriale Globale de Sănătate privind macroeliminarea hepatitelor virale, ca amenințare pentru starea de sănătate a populației, până în 2030. Campania este finanțată din fonduri private și este concepută ca o acțiune complementară Planului-cadru național pentru controlul hepatitelor virale 2019-2030. Campania SRGH HepC A.L.E.R.T. a fost inaugurată în prezența Ministrului Sănătății în luna mai. Am invitat în această campanie companiile farma, persoane private, iar primii care au răspuns acestei invitații au fost partenerii noștri din compania Abbvie și au făcut-o într-un mod necondiționat. Banii au fost folosiți pentru cumpărarea de teste rapide și pentru înregistrarea rezultatelor într-un sistem informatic, cu respectarea confidențialității și anonimizarea datelor. Până în acest moment, au fost testate în mai multe unități spitalicești din țară aproximativ 15.000 de pacienți, cu o rată globală de prevalență de 1,68%. Toți pacienții depistați pozitiv și eligibili pentru tratament l-au primit cu rate de vindecare de peste 95%.

Problema hepatitelor, însă, este una mai complexă. Hepatitele sunt de multe feluri, sunt pe litere de alfabet. Sunt hepatita A și hepatita E, forme relativ frecvente, cu transmitere fecal-orală, dar care nu dau naștere unor boli cronice de ficat. Apoi, formele cu transmitere parenterală, responsabile de un număr important de hepatite cronice, ciroze și cancer hepatic: hepatita B, hepatita C și hepatita D – o formă cu evoluție rapidă și progresivă, cu prevalență mare în populația din România.

Iar riscurile care sunt, dacă nu te tratezi?

Riscul este de ciroză hepatică și de cancer hepatic. Din fericire, accesul la tratament este mare atât pentru pacienții infectați cu virus B, cât și pentru cei infectați cu virus C.

Ca politici de sănătate, ați vrea să schimbați ceva, poate în legătură cu accesul pacienților la tratament în timp util?

Asigurarea continuității accesului la tratament, acces necondiționat (aici mă refer la populațiile vulnerabile: sărace, din comunități rurale izolate, consumatori de droguri, persoane aflate în detenție, persoane neasigurate etc.), tratamente pangenotipice, tratamentul pacienților cu eșec la regimurile terapeutice anterioare. Tratamentul, ca măsură de prevenire a progresiei bolii (la nivel individual) și ca măsură de prevenire a diseminării infecției (la nivelul societății), este deviza momentului.

Pacienții care nu sunt asigurați – pe ei îi urmărește cineva?

Este o mare problemă cu pacienții neasigurați în România. România ar trebui să se alinieze politicii europene prin care nu se face nicio diferență între pacientul asigurat și cel neasigurat în ceea ce privește bolile transmisibile, ei trebuie tratați în egală măsură pentru a preveni diseminarea infecțiilor. Ei reprezintă o problemă în toate țările lumii.

Accesul la tratament este la nivelul la care ar trebui să fie?

În momentul de față, accesul la tratament este foarte bun. Problema este cu diversificarea medicamentelor. Ar fi util să fie mai multe medicamente din clase diferite pentru terapia tuturor afecțiunilor digestive, nu doar pentru cele hepatice. Pentru bolile inflamatorii intestinale, de exemplu, rectocolita și Boala Crohn, în momentul de față avem două medicamente biologice din aceeași clasă și foarte multe biosimilare ale acestora, dar avem nevoie de mai multe medicamente din alte clase, pentru că uneori pacientul este sau în timp devine rezistent, și atunci este nevoie de  un alt medicament, din altă clasă.

 

de Roxana Maticiuc

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: