Politici de Sanatate

Dr. Călin Boeru: Avem nevoie de o nouă lege a sănătății

28 iunie
11:37 2019
Dr. Călin Boeru: Avem nevoie de o nouă lege a sănătății

Măririle de salarii din sistemul medical de anul trecut ar putea avea un efect de boomerang, fiind afectată, în primul rând, relația pacienți/medic/personal medical, spun medicii români. Mai mult decât atât, recentele discuții privind necesitatea plății angajaților în funcție de performanță ridică numeroase semne de întrebare, inclusiv teama că, de fapt, acele măriri nu mai pot fi suportate, iar acesta ar fi motivul diferențierii.

Dr. Călin Boeru, medic primar de obstetrică-ginecologie, director medical al Spitalului de Obstetrică- Ginecologie Ploiești, atrage atenția că este o percepție greșită aceea că măririle salariale ar fi ”mâncat” banii alocați serviciului medical. ”Creșterea salarială se face prin transferuri de fonduri de la Ministerul Sănătății, banii nu au legătură cu actul medical propriu- zis. Toată lumea se vaită că au crescut salariile medicilor din banii dați pe serviciul medical. Nimic mai fals!”, este opinia dr. Boeru.

S-a discutat foarte mult despre discrepanțele salariale dintre diferitele tipuri de personal medical. Cum vi se pare decizia recentă de majorare a salariilor celorlalte tipuri de angajați din sănătate?

Este adevărat, odată cu mărirea salariilor, a apărut o discrepanță destul de mare între salariile medicilor și cele ale personalului medical- asistente, infirmiere, personal TESA din spital- fiecare dintre aceștia având rolul lor bine stabilit în tot ce înseamnă actul medical, pentru că acesta se desfășoară în echipă. La un moment dat, trebuia să se ajungă în situația în care suntem.

Ministrul Sănătății a spus că regulamentul de implementare a gărzilor în spitale va trebui să suporte modificări.

Da, la un moment dat a apărut și o interpretare legată de gărzi, deoarece există medici care câștigă anumite sume deoarece vor să facă gărzi. Dar nimeni nu-și pune întrebarea ce înseamnă continuitatea actului medical, care presupune, de fapt, să asiguri și gărzi. Dacă într-un spital ai avea 7-8 medici pe o specialitate, ar însemna că fiecare ar face 4 gărzi pe lună. Dar când ai mai puțini medici, și unul ajunge să facă 5-6 sau mai multe gărzi pe lună, automat acesta are un venit net mai mare luna respectivă, însă acest lucru nu influențează actul medical. Din contră, acești medici asigură continuitatea actului medical, de aceea nu ar trebui să se pună atât de mare accent pe ce face medicul în privat, asta e legislația. Până la urmă, înainte de a discuta de salarizare, de lucrurile care ating cel mai mult banul, ar trebui discutat de o nouă lege a spitalelor, care, în realitate, este fundamentul întregii activități. Atâta vreme cât avem o legislație din 2006 pe care încercăm să o adaptăm, dar nu reușim decât să o facem mai stufoasă, nu se poate schimba mare lucru.

S-a discutat foarte mult despre diferențierea salariilor în funcție de numărul de operații efectuate. Este acesta un criteriu relevant? De asemenea, este corect ca diferențierea să o facă șeful de secție, nu managerul?

Într-un spital, activitate medicală nu înseamnă numai operație, înseamnă activitate la patul bolnavului, activitate în ambulator, înseamnă servicii cu plată și servicii acordate pacienților pe timpul spitalizării. Dacă nu cuantificăm și aceste aspecte, atunci chiar ajungem să discutăm numai de operații. Noi discutăm de un spital public, în care toți pacienții au aceleași drepturi. Nu poate un medic să trateze toți pacienții. Într-un sistem privat ai putea să cuantifici, dar aici e vorba despre drepturile pacienților. Ce facem dacă, să spunem, toți pacienții vor să fie operați de un anumit medic? Toată secția respectivă stă numai în acel medic? Mai mult, pe tot ce înseamnă administrarea unui spital, ar trebui să vedem și contractele șefilor de secții, care au în atribuții, la 24 de ore, continuarea sau menținerea internării pentru pacienți – ei pot spune dacă un pacient rămâne sau nu în spital, pot să influențeze subiectiv și activitatea unui medic care a internat un pacient pentru a-l trata, iar șeful de secție îl contrazice. Mai mult, în atribuțiile șefului de secție intră și organizarea echipei operatorii – nu este iarăși o treabă subiectivă, oare din astfel de decizii nu se ajunge la situația în care unii operează mai mult, alții mai puțin?

Ca să nu uităm că spitalele, în special cele de urgență, au în spate activitatea de gardă. Să zicem să sunt medici care fac gărzi mai multe, poate ei operează în gardă mai mult. Numărul de operații poate este egal cu al medicilor care nu fac de gardă și operează numai în timpul zilei- program 08- 14. Asta ce înseamnă?, că medicul care operează numai dimineață nu participă la activitatea de gardă, adică nu stă efectiv de astăzi până mâine în spital, și are activitate de urgență (pentru că garda înseamnă activitate de urgență). În cursul zilei, de multe ori avem în discuție operații programate. Acel medic va fi plătit mai bine decât un medic care face activitate de gardă și stă numai în urgență? Toate aceste aspecte trebuie puse foarte bine la punct din timp, deoarece altfel apare un haos foarte mare. Ca să nu mai spun că, la momentul actual, plata se face diferențiat într-un fel, pentru că există un spor de 50% pe orele de stat în blocul operator. Clar nu putem spune că nu există un beneficiu. Dar aceste criterii de performanță nu trebuie să aibă legătură numai cu activitatea operatorie. Mai mult, trebuie să discutăm de programe de profilaxie- prin aceste propuneri dăm senzația că totul trebuie să se rezolve numai chirurgical. Din contră, profilaxia trebuie să aibă legătură și cu o internare în spital, cu un tratament medicamentos și cu o monitorizare corespunzătoare.

Controversate sau nu, aceste aspecte trebuie puse la punct. Care ar fi soluția, până la urmă?

Înainte de a discuta o chestie punctuală pe salarii, politica de sănătate înseamnă baza, iar baza înseamnă o nouă lege a sănătății. Din momentul în care vom avea o politică structurată corect, o legislație generală la nivelul țării, după aia poți avea o politică a spitalelor. Trebuie regândită clasificarea spitalelor și finanțarea lor în funcție de clasificare. Toate aceste lucruri au în spate o decizie politică, nu una subiectivă că un spital ar fi mai bun decât altul. Când avem criteriile de clasificare, știm unde ne aflăm ca instituție și la ce buget facem referire.

Un alt aspect care mi se pare foarte important este că, de multe ori, într-o decizie politică, spitalele de provincie nu sunt luate în considerare. Dacă s-ar face o analiză realistă a patologiei, a urgențelor, a orelor petrecute în activitate de urgență în spitalele de provincie, neuniversitare, s-ar vedea că au activitate ”de front” mult mai mare decât un spital clinic, care are în spate mai mult o activitate de cercetare, de inovare. În spitalele de provincie se investește, există aparatură, dar există această clasificare a spitalelor care, de multe ori, nu îți dă voie să te dezvolți pe un anumit palier pentru că este legat de această componentă universitară.

Valentina Grigore

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: