Politici de Sanatate

Diferența o face supraspecializarea!

21 septembrie
15:51 2018
Diferența o face supraspecializarea!

Interviu cu dr. Dan Georgescu, chirurg oculoplastician

Doctorul Dan Georgescu este chirurg oculoplastician specializat în chirurgia estetică și reconstructivă a pleoapelor și a feței, chirurgia orbitei și chirurgia căilor lacrimale. Dr. Georgescu este certificat de către Bordul American de Chirurgie Estetică Facială (American Board of Facial Cosmetic Surgery), Bordul American de Oftalmologie (American Board of Ophthalmology) și este membru al: American Academy of Cosmetic Surgery (AACS), American Society of Ophthalmic Plastic and Reconstructive Surgery (ASOPRS) și European Society of Ophthalmic Plastic and Reconstructive Surgery (ESOPRS). Dr. Dan Georgescu a fost președintele Congresului European de Chirurgie Oculoplastică (ESOPRS) desfășurat la București, în perioada 13 – 15 septembrie 2018.

Referitor la Congresul European de Chirurgie Oculoplastică desfășurat recent la București, ce a adus el nou?
Acesta a fost cel mai mare congres de chirurgie oculoplastică din lume la care au participat specialiști din 69 de țări, numărul de participanți depășind cifra de 600. Chiar dacă este un eveniment anual al Societății Europene de Chirurgie Oculoplastică, participarea a fost internațională, cu 5 continente reprezentate la București. Noutatea ediției 2018 a fost organizarea congresului în premieră în România, motivul fiind acela că dorim o stimulare a domeniului chirurgiei oculoplastice care aici e mai puțin dezvoltat. Astfel, congresul a fost și un mijloc de a-i informa și pe medicii tineri oftalmologi despre oculoplastică, o supraspecializare a oftalmologiei. Din păcate, în România sunt foarte puțini oftalmologi care au fost atrași sau care s-au supraspecializat în acest domeniu. În același timp, patologia este extrem de vastă și orice oftalmolog generalist o întâlnește în practica de zi cu zi. Este însă nevoie de o supra-specializare, de un training precis ca să poți să diagnostichezi și să tratezi eficient afecțiunile pleoapei (pleoape căzute, întoarse, tumori de pleoape), orbitei (boala Basedow-Graves, tumorile cavității ochiului, fracturile orbitei) și căilor lacrimale (lacrimare anormală la copii și adulți). La copii sunt foarte multe afecțiuni congenitale ale căilor lacrimale, orbitei și pleoapelor care intră și ele, în domeniul oculoplasticii. Pleoapele căzute de la naștere trebuie tratate corect și fără întârziere pentru a permite dezvoltarea ochiului. Chisturile și tumorile congenitale trebuie de asemenea tratate prin intervenții care nu afectează sănătatea ochiului: vederea, mișcările ochiului și poziția pleoapelor. Istoric, aceste tumori au fost tratate de alte specialități, ca neurochirurgie, chirurgie maxilofacială, însă practic există un raport tangențial, pentru că nici una din aceste specializări nu este pregătită în mod special pentru acest domeniu.  În România, pentru că nu a existat o școală de chirurgie oculoplastică suntem foarte la început și sunt foarte puțini specialiști în domeniu. Scopul congresului a fost de a stimula medicii oftalmologi tineri din România, să fie atrași de acest domeniu. Pregătirea profesională este de minim un an, dar de obicei se fac doi ani. Este o pregătire foarte intesă pentru a putea practica toate intervențiile și pentru a putea trata toate patologiile din domeniul oculoplasticii.

Cum apreciați oftalmologia din România?
Medicina din România urmează în continuare modelul francez care este foarte arhaic și care întotdeauna a fost cu 10 – 20 de ani în urma modelului anglosaxon. Diferența majoră dintre cele două fiind aceea că în modelul anglosaxon există supraspecialiști. În medicina de astăzi, în nici un domeniu al ei, nu se mai poate să fi specialist și să le știi pe toate. În oftalmologie, de exemplu, sunt 8 supraspecializări. La noi, din păcate, în continuare, majoritatea oftalmologilor sunt generaliști, nu sunt supraspecializați. Chirurgia oculoplastică este poate cea mai diferită de restul oftalmologiei și necesită o pregătire, în SUA, de doi ani de zile. În Europa cursurile de pregătire sunt de 1 an dar mulți medici fac doi ani consecutiv, în două centre diferite, pentru a ajunge la același nivel. Anatomia ochiului si orbitei este foarte complexă, probabil cea mai complexă anatomie a feței și prezinta o patologie extrem de variată, cu o plajă mare de probleme specifice diferitelor vârste.

Faceți operații în SUA dar și în România. Există diferențe, din punctul de vedere al chirurgului, între cum se operează în SUA și cum în România?
Din punct de vedere al intervenției chirurgicale, exact ce fac acolo fac și aici; nu e nici o diferență. Aparatura este identica; avem și în România echipamente de același nivel ca în SUA. Diferența o face supraspecializarea! Deși în România spitalele sunt foarte bine dotate, diferența este dată de specialiști. Am avut pacienți în România, care mi-au cerut să vină sa-i operez în SUA și a fost câteodată dificil să îi conving ca îi pot opera la fel si în țară, unde îi costă probabil de zece ori mai puțin.

Ați fost, în ultimii ani, în multe misiuni umanitare. Ne puteți împărtăși ceva din experiența aceasta a dumneavoastră?
Este o experiență bună când îți începi cariera. Am fost în Nepal când îmi făceam rezidențiatul în SUA, după care am fost în Cambodgia si în India. Sigur, la început, până înțelegi sistemul și ce se întâmplă, este o experiență fenomenală. Însă, din păcate, am fost foarte dezamăgit, ca de altfel toți medicii care fac misiuni umanitare, pentru că noi mergem acolo sa învățam medicii locali ca și ei să învețe pe alții la rândul lor. Însă nu se întâmplă asta. Îi dotăm cu aparatură, îi învățăm după care ei își însușesc tot ce au primit și la țin pentru ei. Bun, asta nu înseamnă că pacienții nu sunt ajutați. Din punct de vedere al educației se întâmplă ce se întâmplă și în România și probabil în multe alte țări din Europa. De aceea mi-am dorit ca acest congres să deschidă ochii atât rezidenților, cât și medicilor specialiști care pot să îi învețe. Pe de altă parte, nu cred că trebuie să mergem până în Nepal ca să facem operații umanitare. Acestea se pot face în fiecare zi atât în România, cât și în SUA unde sunt pacienți care nu au asigurare iar câteodată nici acte. Cred că orice doctor din America operează pro bono cel puțin 10% din pacienți. În România, probabil 1/3 din pacienții pe care îi operez o fac pro bono și asta pentru că e normal să fie așa, asta este rolul medicului, sa ajute oricând poate.

Dacă ați fi în poziția unui factor de decizie, care ar fi trei măsuri pe care le-ați lua în oftalmologie pentru a îmbunătăți situația actuală?
În primul rând, trebuie să pregătim specialiști în domeniu, pentru că suntem foarte puțini în momentul actual în România care am avut șansa să facem specializarea în oculoplastică. Eu am doi rezidenți pe care îi pregătesc de câțiva ani de zile și pe care îi trimit acum la supraspecializare în SUA. În al doilea rând, trebuie sensibilizați medicii de existența acestei supraspecializări și de faptul că au unde să trimită pacienții pentru tratament în afecțiunile specifice. În al treilea rând trebuie informați și pacienții de faptul că problemele de care suferă se pot tratata și în România la fel de bine ca în Statele Unite.

Bogdan Guță

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: