Politici de Sanatate

Diagnosticul în astmul sever – provocare și necesități

18 ianuarie
12:15 2019
Diagnosticul în astmul sever – provocare și necesități

Interviu cu prof. dr. Florin Mihălțan, medic primar pneumolog, şeful Clinicii Pneumologie III, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“

Astmul sever este o afecțiune care apare din ce în ce mai frecvent, în ultimii ani, însă marea provocare pentru specialiști este diagnosticarea corectă, mai ales având în vedere că numeroase alte afecțiuni pot mima astmul ca severitate. Care sunt investigațiile ce pot depista cu exactitate astmul sever, care sunt nevoile specialiștilor care se confruntă cu acești pacienți, dar și care este conduita terapeutică adecvată în cazul pacienților cu astm sever, ne explică prof. dr. Florin Mihălțan, medic primar pneumolog, şeful Clinicii Pneumologie III, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“. 

Cum se diagnostichează pacientul cu astm sever în România?

Pacientul cu astm sever este o provocare pentru sistemul de sănătate din România, deoarece el ar trebui să ajungă în servicii specializate sau la medici cu expertiză pe acest domeniu (de obicei, medici pneumologi sau alergologi). Din evoluția ultimilor ani, se detașează trei tendințe majore în zona aceasta, care se cheamă astm sever: una este legată de depistarea mult mai frecventă a acestei afecțiuni din care se poate contura mai ușor forma de astm sever, a doua este cea de diagnostic diferențial cu o multitudine de afecțiuni care pot mima astmul ca severitate și ultima – că nu întotdeauna beneficiază de tratamente moderne sau adecvate raportate la severitatea bolii

Pacienții cu astm sever reprezintă o entitate puțin reprezentată procentual în peisajul clinicilor de pneumologie, dar cu cele mai mari dureri de cap. La această formă de astm se ajunge după ce, de obicei, s-a maximizat tratamentul după ce răspunsul nu a fost corespunzător, bolnavul având în continuare crize severe zilnice diurne sau nocturne, cu perturbarea somnului nocturn, cu multe zgomote sibilante la nivelul toracelui, cu gâfâială la efort și, nu de puține ori, cu infecții repetitive. El trebuie trecut printr-un filtru investigațional în cadrul căruia importante sunt examenele radiologice (uneori, este nevoie și de CT), investigații funcționale (spirometrie, probe funcționale complexe), teste biologice (eozinofilia sangvină și din spută), dozarea de FeNO la care, în funcție de severitate și problemele cauzale necontrolate, se poate adăuga un bilanț alergologic (dozare imunoglobuline specifice), examene micologice, teste virale, bronhoscopie cu lavaj bronhoalveolar, examene ORL etc. Se detașează trei forme de astm sever cu probleme pentru clinician: cel corticodependent, cel cu prezență de polipi și alergie la analgezice, cel „alergic bronchopulmonary aspergilosis”.

Au pacienții acces la teste specifice depistării astmului sever?

Testarea eozinofilică din sânge este o investigație ușoară, făcându-se la un bilanț hematologic uzual. Mai dificilă în sensul de costuri este dozarea de imunoglobuline. Totodată, pentru excluderea unor forme de astm secundare („asthma like”) în cadrul unor boli imunologice, se impun, de exemplu, teste multiple care trebuie făcute în servicii și laboratoare cu oferte complexe. Testarea eozinofilică este ieftină și nu impune laboratoare specializate. Pentru testele multiple imunologice și cele de imunoglobuline specifice, se poate ajunge la câteva sute de lei, iar detalierea analizelor pentru un diagnostic diferențial ar fi bine să se facă într-un serviciu specializat, deoarece costurile ar putea crește.

Există o uniformizare la nivelul țării, în ceea ce privește accesul la metode de diagnostic/specialiști/tratament?

Uniformizare? Este mult spus pentru România. Există servicii private, care sunt extrem de bine dotate, și cele de stat, care sunt în suferință; după mine, serviciile din spitalele de stat au rămas în urmă la capitolul dotări. Specialiștii sunt puțini care să fie de talia unor astmologi cu experiență. Tratamentul este bine poziționat și ierarhizat, accesibil prin compensare. La capitolul tratamente moderne, avem aproape toate combinațiile de beta 2 adrenergice cu corticoizi. Este un mare absent pe piață la capitolul medicații moderne, dar restul companiilor sunt practic cu oferte foarte apropiate de ceea ce se întâmplă în străinătate. Avem acces la tratamente precum Omalizumab, dar, din păcate, restul ofertelor pentru formele severe de astm, care în alte țări sunt deja pe piață, lipsesc de la noi. Punctul forte rămâne compensarea de la Casă.

Cum poate fi îmbunătățit accesul la metode moderne de diagnostic în astmul sever? Care este nevoia specialiștilor?

Nevoia de educație a specialiștilor este permanentă, iar numărul lor ar trebui să crească. Societatea Română de Pneumologie a avut astfel de preocupări de-a lungul anilor. Există un schimb de generații și mă îngrijorează, în acest sens, politica de blocare a posturilor, care persistă de câțiva ani buni, cu atât mai mult cu cât formarea unui astmolog are nevoie de timp. Dotarea în spitalele de stat cu aparatură performantă, mai ales în servicii de pneumologie și alergologie, este o altă problemă. Normal, un astmolog ar trebui să aibă la cabinet un analizor de FeNO și un acces continuu la servicii multidisciplinare. Este încă un deziderat de puține ori atins în anumite colțuri din țară.

de Valentina Grigore

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: