Politici de Sanatate

Diagnosticul diferențial BPOC severă – astm sever

18 ianuarie
11:28 2019
Diagnosticul diferențial BPOC severă – astm sever

Dr. Gina Ciolan, medic primar pneumolog, director medical interimar al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”

Bronhopneumopatia cronică obstructivă și astmul sunt boli pulmonare cronice care afectează un număr important de persoane din întreaga lume – fiind o cauză importantă de mortalitate și morbiditate. Aceste două afecțiuni se pot suprapune în special la pacientul fumător, dar și la pacientul vârstnic. În diagnosticul acestor două afecțiuni, un rol important îl are explorarea funcțională, și anume spirometria, explică dr. Gina Ciolan, medic primar pneumolog, director medical interimar al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. 

Care sunt cauzele care determină confuzie în determinarea diagnosticului în BPOC versus astm?

Confuzia în stabilirea diagnosticului de BPOC sau astm poate avea drept cauză, în primul rând, vârsta persoanei suferinde. Pacientul diagnosticat cu BPOC este pacientul fumător, cu vârsta de peste 40 de ani, pe când pacientul astmatic poate fi pacient tânăr (sub 40 ani), ținând seama de faptul că debutul bolii poate fi devreme (copilărie, adult tânăr), de obicei nefumător. Însă, odată cu creșterea obiceiului de a fuma, vârsta pacienților cu BPOC poate să scadă sub 40 de ani. O altă cauză de confuzie poate fi legată de faptul că cele două boli sunt boli pulmonare cronice obstructive. Pacientul diagnosticat cu BPOC prezintă la spirometrie disfuncție ventilatorie obstructivă fixă, ireversibilă, iar pacientul diagnosticat cu astm prezintă disfuncție ventilatorie obstructivă reversibilă cu răspuns bronhodilatator, aceasta fiind caracteristica primordială a astmului. La pacientul cu astm vechi, sever, necontrolat sau neglijat, explorarea funcțională respiratorie poate descrie disfuncție ventilatorie obstructivă ireversibilă. Absența reversibilității poate face diagnosticul de astm incert. Vorbim despre pacienți care nu au un diagnostic de certitudine, un diagnostic clar, chiar și în situația în care au beneficiat de cele mai noi metode de diagnostic și profesionalism, tratamentul celor două boli fiind similar în aceste situații.

Cât de important este diagnosticul corect în astmul sever?

Diagnosticul corect al bolii astmatice, precum și al altor afecțiuni este esențial. Importanța diagnosticării astmului nu este legată neapărat de stadiul bolii, cât mai degrabă de diagnosticul corect și de instituirea cât mai rapidă a tratamentului. Severitatea bolii se evaluează prin treptele de tratament. Atunci când vorbim despre astm sever, vorbim despre treapta 4 sau 5 de tratament, conform ghidului GINA. Un alt lucru extrem de important în diagnosticul bolii îl reprezintă înțelegerea, conștientizarea de către pacient și familia acestuia a diagnosticului și importanța efectuării tratamentului. Spun acest lucru prin prisma clinicianului care întâlnește destul de des pacient astmatic fără tratament din cauza absenței simptomatologiei, costului medicației și neînțelegerii pe deplin a importanței tratamentului. În ceea ce privește complianța la tratament a pacientului diagnosticat cu astm, aceasta este destul de scăzută. Complianța scăzută la tratament duce la persistența simptomatologiei, la nevoia de medicație de criză și la o calitate scăzută a vieții.

Diagnosticul tardiv poate fi asociat cu multiple „reacții adverse”. Pacientul fiind simptomatic, nu are o stare bună de sănătate. Astmul este o boală cronică ce afectează un număr important de pacienți adulți și copii, la nivel global. Persistența simptomatologiei duce la spitalizări repetate, absenteism școlar și de la locul de muncă, lipsa socializării, care poate atrage după ea depresie, dar și decesele la vârstă tânără.

Care sunt manifestările clinice care stau la baza diagnosticului diferențial bpoc severă – astm sever?

Diagnosticul diferențial al acestor două boli a fost punctul de plecare a multor discuții. Anterior am menționat că sunt pacienți al căror diagnostic clar nu poate fi posibil nici dacă au fost folosite cele mai noi metode de diagnostic. Pacientul diagnosticat cu BPOC este fumător sau fost fumător, nu are antecedente de alergie personală sau familială, dar care poate să fi avut greutate mică la naștere sau expunere profesională, are vârsta de peste 40 de ani și prezintă, din punct de vedere clinic, simptomatologie progresivă, precum dispnee agravată de efort mare, până la dispneea de repaus și tusea cronică cu sau fără expectorație. Foarte mulți pacienți fumători, aflați în stadiul I BPOC, consideră tusea o obișnuință asociată fumatului și nicidecum o problemă de sănătate. Pacientul astmatic este pacient tânăr, debutul bolii fiind de multe ori în copilărie, de regulă nefumător, cu antecedente de alergii personale sau familiale, cu expunere profesională sau domestică, pacient supraponderal sau obez, diagnosticat anterior cu rinită alergică sau leziuni cutanate, care prezintă din punct de vedere clinic tuse seacă sau cu expectorație perlată, constricție toracică și wheezing (respirație șuierată). Simptomatologia pacientului astmatic este variabilă, de la o zi la alta sau chiar de la o oră la alta, și prezentă adesea în cursul nopții. Simptomele pot trezi pacientul din somn. „Greutatea” diagnosticului de astm determină de foarte multe ori pacientul să găsească denumiri care i se par mai ușoare, precum bronșita astmatiformă sau, simplu, bronșită.

Au pacienții din România acces la metode moderne de diagnosticare cât mai precoce a astmului sever? Ce ar trebui îmbunătățit în acest sens?

În acest moment, pacienții noștri au acces la metode moderne și au la dispoziție medici specialiști competenți pentru diagnosticul precoce al astmului. Explorările funcționale simple (spirometriile) pot fi efectuate în acest moment în majoritatea cabinetelor medicale, iar probele funcționale complexe (pletismografii) pot fi efectuate în clinici și instituții medicale atât din București, cât și din țară.

În Institutul „Marius Nasta” sunt consultați zilnic zeci de pacienți diagnosticați cu astm sau BPOC, pacienți noi sau pacienți cunoscuți nouă, medicilor din Institut, de mulți ani. Metodele moderne de diagnostic de care dispune Institutul „Marius Nasta” în acest moment, profesionalismul medicilor și empatia de care dau dovadă față de pacienții lor aduc confirmare zilnică a valorii actului medical.

Consultațiile interdisciplinare (alergologie, ORL, dermatologie) stau, de asemenea, la baza diagnosticului. Accesul la investigații imagistice este de asemenea facil. Investigația imagistică este efectuată de cele mai multe ori nu doar pentru susținerea diagnosticului, ci și pentru excluderea altor afecțiuni care pot mima din punct de vedere clinic astmul. Revin la explorarea funcțională simplă – spirometria, pe care sper că persoanele simptomatice încă nediagnosticate o vor efectua în cel mai scurt timp. Consider prevenția ca punct de plecare pentru evoluția viitoare a oricărei afecțiuni. Întâlnirile regulate cu medicul de familie și, ulterior, cu medicul specialist pot face ca numărul pacienților cu astm sever să scadă sau cel puțin simptomatologia să se diminueze, iar calitatea vieții pacienților noștri să fie bună.

Aplecându-ne asupra nevoii pacientului, personalizându-i tratamentul și administrarea de către acesta a tratamentului de fond pot duce la reducerea simptomatologiei și folosirea cât mai rar a medicației de criză, de nevoie.

de Valentina Grigore

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: