Studiu de caz din Germania
Accesul pacienţilor la informaţii de calitate este important nu doar atunci când aceştia aleg să se trateze în ţara de origine, ci şi atunci când optează să beneficieze de îngrijire medicală în străinătate. Unul dintre obiectivele-cheie ale Directivei UE 24/2011, privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, constă în dezvoltarea unei platforme în care oamenii să aibă acces la informaţii clare privind drepturile lor, standardele de calitate şi siguranţă (în vigoare) din ţara de interes, acces la date medicale specifice, aspecte ale planificării organizaţionale şi detaliile financiare ale serviciilor de sănătate, precum şi opţiunile de tratament. Aceste informaţii ar trebui să fie furnizate de Punctele Naţionale de Contact care urmează a fi înfiinţate în fiecare stat membru UE.
Michela Tinelli, cercetător ştiinţific, şi Zlatko Nikoloski, responsabil de cercetare, Departamentul de asistenţă socială şi îngrijirea sănătăţii, Şcoala de Ştiinţe Economice şi Politice, Londra, UK; Dimitra Panteli, cercetător ştiinţific în cadrul Departamentului de management al sistemului sanitar, Universitatea Tehnologică din Berlin, Germania.
EUROHEALTH, Vol. 19, Nr. 4, 2013
Traducere: Raluca Boboc
Prezentul studiu de caz examinează tipul de informaţii accesate de pacienţii din Germania şi ce fel de surse au folosit pentru a se informa înainte de a alege spitalul în care urmează să fie trataţi. Două scenarii sunt prezentate în paralel, unul axat pe pacienţii care au optat pentru îngrijire medicală în ţara de origine, iar celălalt axat pe procesul de planificare a pacienţilor care intenţionează să acceseze servicii medicale transfrontaliere, într-unul din statele membre UE. Cele două scenarii s-au bazat pe două sondaje de opinie diferite realizate în Germania, la sfârşitul anului 2012.
Scenariul 1 – Pacienţii aleg să se trateze în ţară
Primul studiu, privind modul în care pacienţii aleg unde să se trateze, a fost realizat în urma colectării de date din mai multe ţări membre UE, inclusiv din Germania. 128 de pacienţi de naţionalitate germană, de la două cabinete de medicină de familie, au completat chestionarul în timp ce aşteptau să fie primiţi la consultaţie. Ei au fost întrebaţi despre tipul şi calitatea informaţiilor accesate privind alegerea spitalului în care urmează să fie trataţi. Rezultatele sunt prezentate, pe scurt, în tabelul nr. 1 (jos).
Majoritatea celor care au dat răspunsuri a folosit serviciile oferite de asigurator ca sursă de informare înainte de a alege un spital din străinătate
Pacienţii au folosit diferite surse de informaţii:
1) mass-media (ziare, Internet, TV), 5-12%;
2) contacte personale (prieteni, familie, vecini), 3-21%;
3) furnizori de servicii medicale, 74%.
De asemenea, pacienţii sunt interesaţi de:
1) Informaţii legate de sănătate:
– standarde de calitate (performanţa spitalului sau calificarea profesională a personalului);
– standarde de siguranţă (riscul tratamentului sau rata infecţiilor).
2) Informaţii organizaţionale (cât de uşor poate fi găsită adresa sau cât de accesibili sunt furnizorii de sănătate).
Informaţiile legate de sănătate şi informaţiile organizaţionale sunt la fel de importante pentru pacienţi, îngrijirea spitalicească (calificarea personalului şi accesibilitatea furnizorilor de sănătate contează pentru 65% dintre cei chestionați).
Scenariul 2 – Pacienţii aleg să se trateze în unul dintre statele membre UE
Cel de-al doilea studiu, bazat pe un chestionar european realizat de TK (Casa de Asigurări de Sănătate din Germania – Techniker Krankenkasse), în 2012, în colaborare cu Universitatea Tehnologică din Berlin, a vizat 45.000 de persoane asigurate care au beneficiat de servicii medicale în străinătate, servicii care au fost rambursate de casă în 2010. Din cele 17.543 de persoane care au completat chestionarul, aproximativ 19% (3.307 persoane) au spus că au primit îngrijire medicală planificată în străinătate, iar 11% (1.888 de persoane) au răspuns că folosesc servicii transfrontaliere în mod regulat.
Majoritatea celor care au primit asistenţă medicală planificată într-un spital din străinătate (tratament pentru boli musculoscheletice, insuficienţă renală (dializă) sau cancer) a fost interesată să afle mai multe informaţii despre drepturile pacienților în contextul accesării serviciilor de îngrijire medicală transfrontalieră (59%; vezi Tabel 1). Ei au subliniat că specialiştii (49%) au fost principala sursă de informare, mai degrabă decât persoanele apropiate (18%) sau mass-media (22%). Majoritatea celor care au dat răspunsuri a folosit serviciile oferite de asigurator ca sursă de informare înainte de a alege un spital din străinătate (62% au contactat serviciul clienţi ai TK; 42% au contactat serviciul hotline TK).
1) Informaţii legate de sănătate:
– Performanţa unui spital, 38%;
– Calificările profesionale, 41%.
2) Informaţii legate de cost:
– Gradul de acoperire a costurilor de către asigurator (42%);
– Modalităţi de rambursare, 49%.
Scenariul 1 vs Scenariul 2
Atât pentru pacienţii care caută să acceseze servicii de sănătate în ţara de origine (Scenariul nr. 1), cât şi în cazul procesului de planificare privind accesarea serviciilor de îngrijire medicală transfrontalieră (Scenariul nr. 2), profesioniştii din sistemul sanitar au fost raportaţi ca principală sursă de informare, faţă de persoanele apropiate sau mass-media. Atunci când ne uităm la tipul de informaţii accesate, vom observa că informaţiile ce ţin de sănătate şi cele organizaţionale au fost cel mai des accesate de pacienţii rezidenţi, în timp ce pacienţii care căutau să plece în străinătate pentru a se trata urmăreau să afle atât informaţii legate de sănătate, cât şi de aspectele financiare (vezi Tabel 1).
Pacienţii ţin cont şi respectă sprijinul venit din partea furnizorilor de servicii medicale şi a asiguratorilor, atunci când iau decizii privind serviciile medicale de care doresc să beneficieze.
Rezultatele acestui studiu de caz, care s-a focalizat pe pacienţii din Germania, a arătat că pacienţii ţin cont şi respectă sprijinul venit din partea furnizorilor de servicii medicale şi a asiguratorilor, atunci când iau decizii privind serviciile medicale de care doresc să beneficieze, şi îşi doresc acces la informaţii de calitate despre drepturile lor, în contextul îngrijirii medicale transfrontaliere, dar şi despre procesul de planificare, atunci când doresc să fie trataţi în străinătate.
În baza studiului din Germania, mai mult efort ar trebui depus cu scopul de a ajuta pacienţii care doresc să fie trataţi într-un alt stat membru să intre în contact cu practicienii din acel stat. De asemenea, practicienii din ţările-gazdă trebuie să fie mereu la curent în ce priveşte oportunităţile de care pot beneficia pacienţii atunci când merg în străinătate.
Potrivit directivei, asiguratorii de sănătate din statele membre unde pacienţii aleg să se trateze nu sunt obligaţi să ofere informaţii pacienţilor străini. Cu toate acestea, datele arată că ei îi ajută şi îi pregătesc pe pacienţii lor, atunci când aceştia caută informaţii privind serviciile medicale pe care le pot accesa într-un alt stat membru UE. De asemenea, practicienii obişnuiesc, în general, să împărtăşească informaţii de calitate cu pacienţii rezidenţi. Un impact şi mai mare l-ar avea dacă aceştia ar alege să ofere informaţii relevante despre oportunităţile de tratament disponibile în alte state membre.
Concluzii
Furnizorii de servicii medicale reprezintă principala sursă de informare, în Germania.
În ciuda diferenţelor în ce priveşte instrumentele diferite folosite pentru a descrie cele două scenarii diferite, atât pacienţii rezidenţi, cât şi cei care caută îngrijire medicală transfrontalieră îşi doresc să fie informaţi asupra aspectelor multiple privind îngrijirea medicală, majoritatea fiind la fel de importante pentru cele două grupuri.
În mod surprinzător, pacienţii par să fie mai îngrijoraţi legat de riscul tratamentului şi ratele de infecţie atunci când primesc îngrijire în ţara lor de origine, decât în străinătate. Aşa cum era de aşteptat, pacienţii care decid să se trateze în străinătate cer asiguratorilor, mai degrabă, informaţii despre aspectele financiare, în timp ce pacienţii rezidenţi în principiu cunosc deja aceste detalii.
Rezultatele detaliate ale acestui studiu de caz pot ajuta celelalte state membre să implementeze directiva şi oferă o imagine de ansamblu privind posibilele provocări şi oportunităţi, după înfiinţarea Punctelor Naţionale de Control.
Bibliografie
1 Directiva 2011/24/EU privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L88/45–65.
2 Tinelli M, Nikoloski Z, Kumpunen, S, Pribakovic Brinovec R, Wittgens K, Dickmann P. De ce informaţii au nevoie pacienţii atunci când aleg furnizorul de servicii medicale? Studii de caz din Europa. BMJ, 2013. Material disponibil accesând link-ul: http://www.bmj.com/content/346/bmj.f2614/rr/652284
3 European Union Cross Border Care Collaborations project WP5 – Work package on patient choice and public reporting on quality of care. Înaintat Comisiei Europene. Londra: LSE Asistenţă Socială şi Îngrijire Medicală mimeo, Aprilie 2013.
