Politici de Sanatate

Complicațiile diabetului: De zece ani, pe lista de așteptare pentru transplant renal

13 decembrie
17:39 2018
Complicațiile diabetului: De zece ani, pe lista de așteptare pentru transplant renal

Un copil diagnosticat cu diabet la vârsta de doar 9 ani a devenit, 25 de ani mai târziu, un adult care așteaptă transplantul de rinichi. Complicațiile unui diabet necontrolat dintr-o lipsă de susținere morală și financiară a familiei au făcut-o pe Mirela să bată la ușile medicilor din Cluj în speranța că va avea cineva suficient timp sau dorință de a-și ajuta seamănul cât să îi analizeze dosarul. Nu s-a întâmplat acest lucru timp de mai bine de zece ani, iar ultima speranță a Mirelei este memoriul trimis către Ministerul Sănătății de Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici – Mureș (ASCOTID). Centrul Antidiabetic a decis să prezinte povestea Mirelei și, poate, povestea a sute de alte persoane aflate în situația ei.

Mirela a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip 1 în anul 1993, când avea doar 9 ani. Fără mamă de la vârsta de 3 ani, într-o familie cu alți 7 frați mai mari de care avea grijă doar tatăl, Mirela nu a știut ce înseamnă o îngrijire adecvată a diabetului și nu a avut nici de la cine să învețe. „Nu știam ce înseamnă complicațiile diabetului. Nu aveam bani de teste, nu știam ce glicemii am și cum să le corectez. Tatăl nostru a murit într-un accident când eu aveam 15 ani și, fiind atât de mulți frați, iar eu cea mai mică, m-a crescut sora mai mare, dar munceam foarte mult având grijă de casă. Situația mea s-a înrăutățit în timp și, în 2007, din cauza insuficienței renale cronice, am început dializa la Târgu Mureș. Tot atunci, am mers la Institutul de Transplant Renal de la Cluj-Napoca, pentru înscriere în programul de transplant renal”, ne-a povestit Mirela.

Din acel moment, au trecut mai bine de zece ani și jumătate, cu vizite din trei în trei luni la Cluj, toate, în zadar. „Mi se spunea că nu am donator compatibil din cauza grupei de sânge – A2 pozitiv – care, ziceau ei, este o grupă foarte rară. Dar eu știam că nu spun adevărul. Au trecut zece ani și jumătate și n-am fost chemată”, a continuat ea. Miracolul, dacă se poate spune așa, a venit anul acesta, când a fost chemată la Institutul de la Cluj și a trebuit să facă analizele premergătoare transplantului – Angio CT (care a costat-o 2.000 de lei) și Cistoscopie. Și așteptarea continuă. „Probabil, mă vor mai chema peste un an și mă vor pune să fac din nou analizele, că acestea au expirat”, este teama Mirelei.

Sleită de puteri, ea a apelat din nou la Rodica Molnar, președintele ASCOTID. „Tot doamna Rodica m-a ajutat, la cinci ani după ce am intrat pe dializă, să obțin pensia de handicap. Acum am bani de teste, iau tratamentul. Însă rinichii nu se mai vindecă. La fiecare două zile, merg 100 de kilometri până la centrul de dializă. Dacă nici cu memoriu la minister nu se rezolvă nimic, nu știu ce mai am de așteptat”, mărturisește Mirela.

Memoriu către Ministerul Sănătății

„Este un caz tare greu cu care m-am confruntat, orfană, de zece ani pe dializă. Nu putem să nu facem orice ne stă în putință pentru ea. Am ajutat-o ori de câte ori am putut. În urmă cu câţiva ani, am apelat la ministrul Eugen Nicolăescu, care a preluat dosarul ei, însă nu s-a finalizat, au primit-o la Bucureşti la Institutul Fundeni, apoi a fost îndrumată din nou la Cluj. Acum, am trimis memoriul către Ministerul Sănătății în luna octombrie, dar încă așteptăm un răspuns. Mirela a fost un copil trist, acum este un adult greu încercat, dar ea e o persoană pozitivă, optimistă şi are dreptul la viaţă, ea chiar luptă pentru asta, însă are nevoie de ajutor şi, da, cred cu tărie că poate fi salvată, altfel o vor avea pe conştiinţă”, a declarat Rodica Molnar.

Autor: Valentina Grigore

Alte articole

TOP

Video – How the EU connected experts to treat epilepsy

revista politici de sanatate-editie speciala

revista politici de sanatate

comisia europeana

Abonează-te la newsletter

:
: