Politici de Sanatate

CASE STUDY o viață fără simptome respiratorii

18 ianuarie
11:33 2019
CASE STUDY o viață fără simptome respiratorii

Pacient: femeie în vârstă de 60 de ani, din mediul urban, nefumătoare, fără expunere la noxe profesionale, diagnosticată cu rinită alergică de la vârsta de 30 de ani.

Pe parcursul anilor, pacienta a fost tratată în mai multe clinici de alergologie, cu remiterea parțială și chiar totală a simptomatologiei, pentru perioade lungi. În serviciul Pneumologie, pacienta a fost luată în evidență în urmă cu patru ani, după o exacerbare severă a astmului. Starea generală era profund influențată, pacienta prezenta cianoza perioronazală și a extremităților, wheezing și transpirații abundente. Insuficiența respiratorie, lipsa de aer, a fost cea care a dus pacienta la medicul pneumolog. Pacienta a fost internată în urgență, iar tratamentul a fost demarat rapid. S-a inițiat corticoterapie sistemică în asociere cu corticoterapie inhalatorie și bronhodilatator, oxigenoterapie, iar în câteva zile starea generală s-a îmbunătățit semnificativ. La primul examen al funcției pulmonare, a fost diagnosticată o disfuncție ventilatorie mixtă severă, cu VEMS sub 1l, cu răspuns important la administrarea de bronhodilatator. După această primă exacerbare severă, pacienta s-a externat ameliorată, cu recomandări de continuare tratament și reevaluare pneumologică după 30 de zile.

În primul an de la întâlnirea cu pneumologul, pacienta a avut o stare generală bună, fără exacerbări care să necesite spitalizarea. Probele paraclinice (spirometria) au avut valori normale, în condițiile unui tratament corect efectuat. După o perioadă de doi ani în care pacienta nu s -a mai prezentat la controlul periodic, a revenit cu o exacerbare severă a bolii. Din acel moment, simptomatologia este cvasipermanentă, probele funcționale sunt modificate atât la internare, cât și la externare, în condiția unei terapii de treaptă 5, cel puțin teoretic, în perioada în care pacienta se afla la domiciliu.

Profilul pacientului diagnosticat cu astm este greu de creionat. În urmă cu mulți ani, am participat la o întâlnire dedicată pacienților cu astm – eram cinci medici pneumologi și cinci pacienți diagnosticați cu astm. Niciunul dintre pacienți nu era pacientul medicului din sală. Fiecare dintre noi a avut libertatea de a se exprima, fără teamă. Poveștile pacienților despre viață și boală au fost impresionante. Un singur pacient dintre cei cinci efectua corect tratamentul recomandat. Aceștia aveau profesii diferite și proveneau din medii sociale diferite. Patru din cei cinci pacienți aveau în geantă, în buzunar etc. medicamentul de criză, de salvare. Atunci când au fost întrebați de ce nu efectuează tratamentul recomandat, inhalator, răspunsurile au fost în mare parte similare (ex. costul ridicat, uită să își administreze medicația, nu consideră că este eficientă etc.).

Consider că neînțelegerea pe deplin a bolii, lipsa informației, uneori rușinea de a fi diferit (folosești un inhalator) stau la baza acestei lipse de complianțe. Numărul pacienților despre care am vorbit este foarte mic, fără importanță statistică. Mulți dintre pacienți sunt avizi de informație, doresc o viață fără simptome, o viață normală, efectuând tratamentul recomandat.

Pacientul astmatic este un pacient sensibil, emotiv, anxios, cel puțin în primele luni de la diagnostic. Însă administrarea regulată a medicației inhalatorii, conform indicațiilor medicului curant, și întâlnirea periodică cu medicul specialist pot oferi o viață fără simptome respiratorii, fără a mai fi diferit.

Dr. Gina Ciolan, medic primar pneumolog

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: