Interviu cu Bogdan Pușcaș, președinte Agenția Națională de Achiziții Publice (ANAP)
Sunteți președintele unei agenții tinere, fără de care România nu ar fi avut nicio șansă să primească fonduri europene. Ați stat practic la baza înființării ei. Care a fost contextul în care a apărut ANAP?
Agenția a fost înființată în septembrie 2015 prin comasarea atribuțiilor agenției ANRMAP, fosta Agenție de Reglementare și Autorizare a Achizițiilor Publice și a unei direcții generale din Ministerul de Finanțe, Unitatea Centrală de Verificare a Achizițiilor Publice. În 2015, guvernul Ponta a decis să le unească într-o singură agenție, ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice).
Eu am venit în decembrie 2015 în funcția de consilier al guvernului Cioloș pe achiziții publice, iar pe 26 ianuarie 2016 am fost numit președinte al Agenției prin decizia premierului. Era nevoie de această Agenție pentru că în acel moment existau două chestiuni importante de rezolvat. Prima chestiune o reprezenta condițiile impuse de Comisia Europeană pentru deblocarea fondurilor europene. Practic, pentru a ne putea debloca fondurile europene, s-au impus aproximativ 130 de condiții pentru sectorul de achiziții publice, toate trebuind îndeplinite. A doua chestiune foarte importantă era transpunerea directivelor europene. În 2014 UE a emis noi directive pentru sectorul de achiziții iar noi, ca orice stat membru, aveam 2 ani la dispoziție pentru a le introduce în legislația românească, altfel intram în infringement. În aprilie 2016 am reușit să trecem cele 4 legi care transpun acest pachet de directive prin parlament: legea achizițiilor, legea utilităților, legea concesiunilor și legea remediilor. În ianuarie 2018 am primit “ok-ul” de la Bruxelles pentru îndeplinirea tuturor condițiilor.
Cât adevăr și câtă poveste este în ceea ce se spune despre birocrația din spatele unei achiziții publice?
În termeni absoluți, nici pe departe. Problema percepției unei achiziții are mai multe aspecte. În primul rând apare această chestiune nu prea amintită, o minimă capacitate administrativă din partea tuturor celor implicați. Concret, dacă într-o primărie de comună personalul nu are o minimă cunoaștere asupra procedurii, este clar că procesul va fi mai îndelungat și mai greu. O achiziție de hârtie de scris nu este la fel de complicată că una de autostrăzi sau de aparatură medicală. Lucrurile pot fi văzute din mai multe perspective. Nu poți cumpăra echipamente de top fără o comisie de evaluare care să știe ce să ceară și ce să verifice. Lucrurile nu sunt neapărat mai complicate ca în alte țări europene, dar la noi există foarte multe impedimente din cauza faptului că profesia de “expert în achiziții publice” nu este o funcție reglementată. În România, dacă astăzi face cineva 40 de ore de curs la o societate comercială care vinde formare profesională continuă, poate deveni expert în achiziții publice. Nu este suficient, iar asta conduce la o calificare efectivă la locul de muncă. Concret, strică 4-5 licitații până le înțelege. În multe dintre institiuții aceste cursuri sunt date mai mult ca o recompensă. Domnii președinți trimit angajații vara la mare, iarna la munte, iar între timp mai vin și cu o diplomă. De aici și multitudinea de voci care spune că e foarte complicat. Dacă nu știi, e normal să fie foarte complicat, iar dacă nu te preocupi constant de așa ceva e normal să-ți scape anumite aspecte esențiale și pot conduce chiar și la anularea anumitor proceduri, chiar și la reluarea ei. Asta înseamnă o pierdere de timp și de bani.
Cât de dificile sunt achizițiile în domeniul sănătății?
Achizițiile din domeniul sănătății au o principală problemă, conflictul ideologic. Întotdeauna vor avea dispute directorul economic cu directorul medical. Medicul știe ce vrea, dar directorul economic trebuie să-I explice că acea procedură are de respectat niște principii, precum transparența, tratamentul egal și liberul acces. Nu întotdeauna ce vrea medicul se poate și cumpăra de către expertul de achiziții publice. Majoritatea caietelor de sarcini sunt făcute de către directorii medicali și alți specialiști din domeniu, iar acestea conțin de multe ori prevederi restrictive. Încă se lucrează la găsirea și formarea achizitorilor buni pentru a putea avea parte de produsele cele mai calitative.
Roxana Maticiuc
Interviul, pe larg, în ediția de decembrie a revistei Politici de Sănătate.
