Politici de Sanatate

Asociația Transplantaților din România, în acțiune!

16 septembrie
16:46 2013

Amali Teodorescu, vicepreședinte ATR

Am întâlnit odată, pe sălile unui spital unde există centru de transplant, o femeie. Era parcă fără vârstă şi, în acelaşi timp, foarte bătrână. Stătea pe o bancă cu umerii căzuţi, cu capul în piept, de parcă ducea în spate toate poverile lumii.

M-am apropiat încet de ea şi am salutat-o cu voce joasă, ca nu cumva mişcările şi salutul meu să o năruie, apoi am întrebat-o ce i s-a întâmplat. (Mă gândeam că poate o pot ajuta cu ceva sau măcar să o consolez.)

A ridicat capul încet, încet, într-o mişcare continuă care parcă nu se mai termina. Când mişcarea s-a încheiat şi ochii ei i-au întâlnit pe ai mei, a oftat adânc şi cu obidă, iar din ochi au început să-i şiroiască domol lacrimi. Curios însă, ochii aceia nu exprimau durere sau, mai bine spus, nu exprimau numai durere, ci şi altceva: speranţă, bucurie, regret, recunoştinţă… un amalgam de sentimente care apăreau pe rând, dar şi, parcă, toate împreună.

M-am uitat un timp la acei ochi, hipnotizată de acele succesiuni stroboscopice de sentimente. Nu auzeam ce îmi spune. Îi vedeam doar ochii şi nu reuşeam să mă desprind de furtuna din ei.

La un moment dat, nu ştiu cât timp trecuse, am scuturat capul și am spus: „Poftim?!” . Femeia s-a oprit brusc, mirată, şi a zis: „Soţul meu se află în sală, pentru transplant. A făcut mulţi ani dializă” . Am răspuns automat, fără să gândesc, că nu trebuie să plângă, că totul va fi bine şi că dacă soţul este în sală, cu siguranţă a scăpat de dializă pentru ani buni.

… Femeia ş-a schimbat brusc privirea, iar privirea ei spunea că sunt un pic cam fără minte, apoi a deschis gura şi, rar, cu infinită durere în glas, a spus: „A trebuit să moară un om ca soţul meu să trăiască şi noi să fim fericiţi”. Şi a început să plângă în hohote de se cutremura banca pe care stătea.

Am rămas mult de vorbă cu acea femeie, după ce s-a oprit din plânsul năvalnic, dar tot timpul cât am discutat a plâns cu un ochi şi a râs cu celălalt, precum împăratul din poveste.

V-am depănat această amintire care de atunci mă însoţeşte pentru că la acea femeie am întâlnit cel mai limpede exprimate sentimentele pe care le trăim fiecare dintre noi, pacienţi ce ne bucurăm de viaţă datorită generozităţii unui Donator, fie el Donator-Înger sau unul care continuă să trăiască şi să se bucure de viaţă împreună cu noi.

În România sunt în jur de 2.500 de pacienţi cu diferite grefe funcţionale şi care datorează Donatorului recunoştinţă şi grijă faţă de viaţa lor şi faţă de Darul primit. O parte dintre aceştia s-au unit şi s-au organizat într-un grup cu personalitate juridică – Asociaţia Transplantaţilor din România (ATR) – pentru a proteja Darul de viaţă primit (de ei şi de ceilalţi ca ei), pentru a mulţumi medicilor, pentru a-şi manifesta recunoştinţa faţă de Donatori şi pentru a vorbi şi celorlalţi oameni despre gestul de maximă generozitate pe care un semen l-a făcut pentru ei. Şi, nu în ultimul rând, pentru a creşte şansele celor aflaţi pe listele de aşteptare pentru a primi un organ funcţional.

Voluntarii explică oamenilor că „A dona” – organe, ţesuturi, celule – este un gest care dă viaţă, dă viaţă din moarte, şi în acelaşi timp face ca o parte din cel care a plecat spre lumea îngerilor să trăiască cu folos aici pe Pământ încă mulţi ani.

Prin Campania „Spune DA! Susţine donarea de organe” – ediţia 2013 – ediţie desfășurată sub auspiciile Ministerului Sănătăţii –, ATR a lucrat ca să conştientizeze publicul asupra gestului donării, asupra nobleţii şi generozităţii actului donării şi, nu în ultimul rând, asupra legalităţii acestui gest. În acelaşi timp a atras în activităţile de informare instituţii şi persoane care prin specificul activităţii lor vin în contact cu mulţi oameni şi le pot transmite informaţii corecte despre actul donării: Biserica, medicul de familie, Crucea Roşie, direcţiile de sănătate publică etc.

Mesajul adresat publicului de organizaţie este acela de a susţine viaţa acceptând să fie Donatori atunci când organele proprii, sănătoase, de altfel, nu le vor mai fi de vreun folos.

În acest an, Campania „Spune DA! Susţine donarea de organe.” a fost concepută într-un mod itinerant şi a poposit în mai multe oraşe: Constanţa, Iaşi, Braşov, Craiova, Bucureşti. În fiecare oraş, activităţile au fost structurate similar…..

Pentru articolul integral vă invităm să citiți ediția tipărită din luna septembrie a revistei Politici de sănătate!

Alte articole

TOP

Video

revista politici de sănătate

Abonează-te la newsletter

:
: