Vreme de câteva decenii, românii s-au temut de vecini. Le era frică să vorbească liber, afară, dar la fel de frică le era să-și împărtășească gândurile și în casă. „Și pereții au urechi” – era expresia pe care mulți copii o învățaseră, de mici, în familie. Teama se cuibărise în viețile românilor și, ce reprezenta comunitatea odinioară, dispăruse.
După 25 de ani de democrație, teama încă persistă în sufletele românilor. Frica le-a modificat întreaga existență și, acum, s-a tranformat în nepăsare. Indiferență față de comunitate, de cartier și de vecini. Spațiul comun e al nimănui, iar vecinul a devenit străin.
„Cât de departe ești aproapele meu”, scria Constantin Oancă, un poet tecucean, într-un volum al cărui redactor am fost în urmă cu câțiva ani. Înstrăinarea, pietrificarea inimii a devenit constantă. Într-o țară în care, cel puțin duminica, se vorbește de iubire și grijă pentru cel de lângă tine.
„Dictatura comunistă a produs o alterare profundă a raportului cu realitatea și a percepției acesteia, a capacității de a simți și resimți, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv. Construcția psihică impusă de regimul comunist a determinat ca, după căderea regimului communist, numeroși români să fie afectați de un conflict psihic generat de incapacitatea lor de a percepe atât realitatea actuală, cât și realitatea anterioară”, nota psihologul Camelia Soponaru. Alienarea individuală și colectivă are efecte importante astăzi. Frica s-a transmis din generație în generație, și prin menținerea unei distanțe fizice și sufletești între vecini, chiar în condițiile unei viețuiri în comun, în spații a căror frontiere erau/sunt destul de fragile. Schema socio-cognitivă, formată ca urmare a contextului controlat, a modificat gândirea, interacțiunile, contactele și cooperarea socială. Toate acestea s-au răsfrânt în starea de sănătate fizică și trupească a românilor. Ruperea, alterarea legăturilor dintre semeni întunecă mintea și slăbește inima.
Într-un studiu recent, publicat în Journal of Epidemiology & Community Health, o echipă de la Universitatea din Michigan a examinat efectele pe care le au mediul/cartierul și relațiile dintre cei care locuiesc, asupra stării de sănătate. Cercetări anterioare s-au concentrat asupra impactului cardio-vascular negativ al anumitor cartiere, precum densitatea restaurantelor fast-food, consumul de droguri, zgomotul, prezența gunoiului, calitatea aerului, traficul, violența, vandalismul ori statutul socio-economic.
Caracteristicile pozitive ale cartierelor, cum ar fi coeziunea socială percepută, sunt asociate cu rezultate pozitive pentru sănătatea psihică și fizică.
Coeziunea socială, așa cum este identificată de autorii studiului, reprezintă „gradul perceput de conectare între și printre vecini și dorința lor de a interveni pentru binele comun”, caracterizându-se prin sentimente de securitate, încredere și o strânsă legătură cu cartierul. S-a constatat că, odată cu creșterea coeziunii locuitorilor din cartier, scade riscul atacului de cord.
Începând din anul 2006, au fost incluși în studiu peste 5.000 de adulți din Statele Unite și au fost urmăriți pe o perioada de 4 ani. Participanții, cu o vârstă medie de 70 de ani, nu au avut nicio problemă cardiacă în antecedente. Aproape două treimi dintre participanți (62 %) au fost femei/căsătorite.
La începutul studiului, participanții au fost rugați să ofere un punctaj al cartierului în care locuiesc, folosind o scală de șapte puncte:
Cât de mult s-au simțit că aparțin cartierului;
Dacă au simțit că au vecini care i-ar ajuta dacă vor avea o problemă;
Dacă au încredere în majoritatea persoanelor din cartier;
Dacă i-au perceput pe vecinii lor ca fiind prietenoși.
În perioada monitorizării, 148 din cei 5276 participanți la studiu au avut un atac de cord. Cercetătorii au descoperit că fiecare creștere a coeziunii sociale în cartier, pe scala de șapte puncte, este corelată cu o reducere a riscului de atac de cord de 17%. Fiecare creștere a deviației standard a coeziunii percepute în cartier a fost asociată cu o reducere de 22%.
Chiar și după reglarea altor factori, potențial influenți, cum ar fi vârsta, rasa, sexul, integrarea socială și anumite problemele cunoscute de sănătate, cercetătorii au descoperit că această asociere a fost reală.
„Rezultatele noastre sunt în concordanță cu studii anterioare, care au identificat legătura între climatul social pozitiv din cartier și diverse evenimente cardiovasculare. Coeziunea socială percepută în cartier poate fi un tip de suport social, existent în mediul social din cartier, în afara cadrului de familie sau prieteni. Mai mult, acest tip suplimentar de suport social la nivel de cartier, ar putea crea și consolida norme de vecinătate. Aceste norme pot avea apoi impact asupra comportamentului rezidenților cartierului, prin crearea unui sistem de stimulente pentru adoptarea și menținerea unor comportamente”, afirmă cercetătorii americani.
Cercetarea își are limitele sale, fiind un studiu pur observațional, în imposibilitatea de a analiza impactul factorilor de risc, cum ar fi istoricul familial de boli cardiovasculare și vulnerabilitatea genetică. Cercetătorii au fost, de asemenea, în imposibilitatea de a examina o varietate de grupuri etnice, iar perioada de urmărire a fost relativ scurtă. Autorii sugerează ca, în viitor, noi studii să aprofundeze acest teritoriu al cercetării.
Ideea acestei cercetări a fost aceea de a încerca să-i convingă pe oameni să-și schime anumite comportamente, în condițiile actuale, când mortalitatea prin boli cardio-vasculare este crescută. Omenia și ajutorul aproapelui protejează inima.
„În cazul în care viitoarele studii vor confirma constatările noastre, aceast tip de cercetare ar putea justifica analize care să examinează beneficiile potențiale ale politicilor publice de sănătate care să întărească infrasctructura socială a cartierelor”, concluzionează Eric Kim, profesor la departamentul de psihologie al Universității din Michigan.
În România, cei care se vor gândi să alcătuiască politici sanitare care să vizeze aspectele comunitare, trebuie să alcătuiască o echipă din care să nu lipsească psihologul social.
Dr. Richard Constantinescu
Surse:
Camelia Soponaru, Societatea totală și efectele sale târzii: psihismul românilor de astăzi, în „Indivizi și societăți sechestrate. Abordare psihosociologică, coord. Adrian Neculau și Andre Sirota, Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iași, 2010, p. 121
http://umich.academia.edu/EricKim/Papers
