Politici de Sanatate

Actualităţi în radioterapie

03 decembrie
12:48 2013

Radioterapia rămâne cel mai important tratament nechirurgical în managementul cancerului. La peste 50% din pacienţi se va aplica radioterapia într-o anumită etapă a terapiei afecţiunii maligne.

Dr. Claudiu Tronciu

CEO Neolife Medical Center, Centrul de Excelenţă în Oncologie

 În ultimii ani s-au înregistrat progrese rapide în tehnologia radioterapiei şi este un challenge pentru un clinician să le utilizeze la parametrii optimi în managementul pacientului.

Progresul a intervenit la începutul anilor ’50, odată cu lansarea, aproape simultană, în California şi Londra, în 1952 şi, respectiv, 1953, a primelor acceleratoare liniare. Aceste instrumente de mare viteză erau capabile să producă fascicule de radiaţie care puteau pătrunde profund în ţesuturi, afectând minimum sau neafectând pielea.

Pe parcursul ultimilor 50 de ani , acceleratoarele liniare au devenit din ce în ce mai complexe şi mai adaptabile, reprezentând fundamentul pentru nouă din zece tratamente actuale de radioterapie.

 Cum se efectuează radioterapia?

Radioterapia se poate realiza în mai multe moduri, ce se grupează în trei tipuri de tratament: teleterapie, brahiterapie şi terapie cu radio-izotopi.

 Teleterapia

Este cunoscută şi sub denumirea de terapie cu fascicul extern şi constă în direcţionarea fasciculului de radiaţie ionizantă asupra acelei părţi a corpului care are nevoie de tratament. Este utilizată în majoritatea cazurilor, în jur de 95 persoane din 100 care fac radioterapie urmând acest tip de tratament.

 Brahiterapia

În cazul acestei abordări a tratamentului, sursa de radiaţie ionizantă este plasată în apropierea sau în interiorul ţesutului neoplazic. Cele două afecţiuni în care brahiterapia este cel mai frecvent utilizată sunt cancerul cervical (al colului uterin) şi cancerul de prostată. Procedura constă în inserarea de aplicatoare în jurul ţesutului tumoral, fixarea lor cu o clemă specială pentru a le menţine în poziţie şi apoi conectarea lor la un aparat denumit Selectron. Selectronul este programat în mod special, iar când este pus în funcţiune trimite un număr de mici pelete de material radioactiv prin aplicatoare, astfel încât acestea să ajungă la capătul din jurul ţesutului tumoral. Aceste pelete emit o radiaţie ionizantă foarte intensă în jurul cancerului şi al părţii cervicale, însă radiaţia nu penetrează decât pe o distanţă foarte redusă, astfel încât ţesuturile învecinate, normale, sunt relativ neafectate, efectele secundare fiind reduse la minimum. În funcţie de doza prescrisă, aplicatoarele pot rămâne plasate în poziţia respectivă de la un minut până la câteva zile.

În unele centre sunt utilizate surse radioactive cu o intensitate mai mare şi un aparat numit Microselectron. În acest caz, durata unei şedinţe este redusă la câteva minute, dar este posibil să fie mai puţin confortabil şi există un risc mai mare de complicaţii. Sursele radioactive se aplică în nişte dispozitive plasate anterior în jurul ţesutului tumoral, acest tip de brahiterapie fiind cunoscut şi sub denumirea de post-aplicare.

 Terapia sistemică cu izotopi radioactivi

În cazul acestei terapii se introduce în organism o substanţă radioactivă, fie sub forma unei capsule care se înghite, fie sub forma unei substanţe injectate intravenos. În ambele cazuri, izotopul pătrunde în circulaţia sangvină, concentrându-se apoi în anumite ţesuturi sau organe pe care le iradiază. Se utilizează trei tipuri de izotopi: iodul radioactiv, fosforul radioactiv şi stronţiul radioactiv. Iodul radioactiv este utilizat în contextul unora dintre cancerele tiroidiene şi pentru tratamentul unei afecţiuni non-neoplazice, hipertiroidismul. Acest mecanism se datorează faptului că organismul concentrează iodul în ţesutul tiroidian, astfel încât după administrarea unei capsule cu iod radioactiv, acesta se acumulează în glanda tiroidă, rămânând în cantităţi infime în celelalte ţesuturi.

 Aparate care generează fascicule externe de radioterapie

Principala deosebire dintre aceste aparate constă în energia fasciculului de radiaţie pe care îl generează. Cu cât energia fasciculului este mai mare, cu atât acesta penetrează mai profund ţesuturile.

Există patru tipuri de aparate cu fascicul extern: aparatele de suprafaţă, aparatele orto-voltaice, aparatele cu cobalt şi acceleratoarele liniare.

Acceleratoarele liniare

La fel ca aparatele de suprafaţă şi cele orto-voltaice, acceleratoarele liniare folosesc un fascicul de electroni care loveşte o ţintă din metal, generând o radiaţie X, dar spre deosebire de acestea generează fascicule cu o energie mult mai mare. Astfel, aparatele de suprafaţă generează fascicule cu o energie de aproximativ 80 000-100 000 electron-volţi, aparatele orto-voltaice funcţionează în gama 180 000-350 000 electron-volţi, aparatele cu cobalt dezvoltă o energie de 1,3 milioane de electron-volţi, iar acceleratoarele liniare produc fascicule cu energii cuprinse între 4 şi 20 de milioane electron-volţi. Cele care depăşesc energia de 1 milion de electron-volţi se numesc aparate mega-voltaice.

Fasciculul de înaltă energie generat de acceleratoarele liniare moderne are cel puţin trei avantaje:

1.Fasciculul poate să penetreze foarte profund ţesuturile corpului, fără a pierde prea multă energie;

2.Chiar şi în profunzime, fasciculul rămâne îngust şi precis, astfel încât ţinteşte cu o mare exactitate ţesuturile tumorale;

3.Fasciculele de radiaţie cu energia de peste un milion de electron-volţi trec prin 1-2 centimetri de ţesut şi apoi încep să iradieze, având astfel un efect de protecţie a pielii şi dispărând riscul leziunilor cutanate constatat în cazul aparatelor orto-voltaice.

Beneficiile acceleratorului liniar pot fi determinante pentru rezultatul tratamentului, protejând ţesutul sănătos şi organele, prevenind astfel pierderea funcţionalităţilor.

Avantajele acestui tip de accelerator se regăsesc într-una dintre cele mai inovative tehnologii, care a transpus cercetarea în terapie integrată a cancerului, sistemul TrueBeam.

 TrueBeam – instrument revoluţionar de radioterapie

 TrueBeam este un instrument revoluţionar de radioterapie, care foloseşte un sistem de control ingenios şi o multitudine de inovaţii tehnice pentru a sincroniza dinamic imagis­tica, poziţionarea pacienţilor, controlul mişcării şi modulele de tratament. Sistemul TrueBeam este proiectat de Varian, lider mondial în domeniu, şi reprezintă o platformă multilaterală ce poate fi folosită pentru o gamă variată de soluţii radioterapeutice, printre care se numără radioterapia şi radiochirurgia ghidate prin imagine integrată (IGRT şi IGRS), radioterapia cu ajustarea intensităţii (IMRT), Arc‑terapia volumetrică cu ajustarea intensităţii şi radioterapia stereotactică (SBRT).

 Cum funcţionează sistemul TrueBeam?

Acceleratorul Truebeam este superior altor acceleratoare liniare pentru că integrează pe aceeaşi platformă radioterapia şi radiochirurgia. Doza de tratament poate creşte până la de 8 ori în comparaţie cu alte acceleratoare liniare şi, prin urmare, terapia Arc-Volumetrică cu ajustarea intensităţii şi radioterapia stereotactică (SBRT) sunt realizate mult mai rapid. Astfel, TrueBeam asigură un tratament performant într-un număr mai mic de sesiuni.

Un avantaj considerabil este conferit de capacitatea captării imaginilor la o rezoluţie mare.

 Ce tipuri de cancer sunt tratate cu tehnologia TrueBeam?

Radioterapia TrueBeam poate fi folosită pentru tratarea tuturor tipurilor de cancer. Datorită controlului sincronizat al mişcării, tehnologia este în mod special eficientă în tratarea cancerului plămânilor, sânului, prostatei sau a celui regiunii spinale. În plus, sistemul TrueBeam utilizează tehnologia RapidArc, care urmăreşte mişcarea tumorii, o identifică prin rotirea continuă a sistemului de imagistică în jurul pacientului şi îi administrează doze rapide.

Avantajele TrueBeam

• Accelerează tratamentul prin tehnici inteligente de automatizare, imagistică, poziţionare şi reduce numărul de paşi necesari pentru tratament;

• Oferă confort pacientului prin scurtarea perioadei de tratament de până la cinci ori, utilizând modul FFF (Flatening Filter Free). Spre exemplu, un tratament standard IMRT, care durează în mod normal între 10 şi 15 minute, se poate finaliza în mai puţin de 2 minute. O intervenţie complexă de radiochirurgie, care durează între 40 de minute şi două ore, poate fi terminată în numai 5-20 de minute;

• Tratamentul este eficientizat prin capacitatea TrueBeam de a administra doze mai mari într-un timp mult mai scurt;

• Creşte precizia ţintirii zonei afectate şi lasă mai puţin timp mişcării tumorii în timpul administrării dozei, eroarea sistemului TrueBeam fiind sub un milimetru. Această precizie se datorează structurii complexe a sistemului, care atinge un nivel superior de îmbinare a tehnologiilor de imagistică, poziţionare, control al mişcării, iradiaţie şi admi­nistrare a dozei. Controlul acurateţii este efectuat constant la fiecare 10 milisecunde, pe parcursul tratamentului. Pe măsură ce tratamentul evoluează, sunt observate permanent peste 100 000 de puncte de înregistrare şi se verifică sistemul pentru menţinerea focalizării şi a izocentrului corect. Acest nivel ridicat de sensibilitate permite medicilor să trateze cu mare precizie o tumoră localizată într-un organ aflat permanent în mişcare.

TrueBeam este o tehnică superioară altor metode pentru că oferă o mai bună focalizare a fasciculului de radiaţii, reduce durata sesiunilor de tratament şi oferă opţiuni de radioterapie şi radiochirurgie integrate pe aceeaşi platformă, într-o manieră care sporeşte confortul pacientului.

Alte articole

TOP

revista politici de sanatate

revista politici de sanatate-Republica Moldova

OncoGen

Abonează-te la newsletter

:
: