Politici de Sanatate

2019- anul lui Leonardo da Vinci

03 aprilie
09:46 2019
2019- anul lui Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci (1452-1519) este unul dintre cei mai apreciați pictori din toate timpurile, reprezentant al Renașterii italiene. În 2019 se împlinesc 500 de ani de la dispariția lui Leonardo da Vinci, așa că îl putem considera “anul lui da Vinci”.

Este originar din Vinci, un mic oraș ce se afla sub jurisdicția Florenței. Tatăl său era notar, iar mama sa o femeie simplă de la tară. Părinții săi erau necăsătoriți, iar la scurt timp după nașterea lui, mama sa s-a căsătorit cu un artizan. L. da Vinci a trăit alături de familia tatălui său, fiind tratat ca un fiu legitim, și a primit educația elementară de atunci, învățând scrierea, cititul și aritmetica. Înclinațiile lui artistice au apărut probabil de la o vârstă fragedă, deoarece la doar 14 ani, cu ajutorul tatălui său, a devenit ucenicul lui Andrea di Verrocchio, un artist foarte cunoscut în Florența. Aici a fost inițiat în artele plastice (pictură, sculptură, desen). Mai târziu, la 20 de ani, a fost acceptat în Ghilda Pictorilor din Florența, devenind maestru. Cu toate acestea, a decis să lucreze încă 5 ani alături de profesorul său, după care a urmat o perioadă în care a lucrat singur.

Există numeroase desene și schițe tehnice realizate în această perioadă, care arată interesul lui extins, chiar și în afara domeniului său de activitate. La 30 de ani s-a mutat în Milano ca să lucreze pentru Ducele Ludovico Sforza, ceea ce a fost un mare pas în cariera lui. Aici a stat 17 ani, timp în care a realizat numeroase opere celebre și a dat sfaturi tehnice în arhitectură, fortificații și domeniul militar.

Au urmat perioade în care s-a întors în Florența, apoi în Milano, Veneția, Roma, în cele din urmă mutându-se în Franța, la 65 de ani, unde a fost invitat să lucreze pentru Regele Francisc I și a primit titlul de “primul pictor, arhitect și inginer al Regelui”. Cu toate că era în serviciul Regelui, L. da Vinci era tratat ca un invitat de onoare, cu mult respect și avea libertate de acțiune. A realizat puține picturi în perioada în care a stat în Franța, ocupându-se mai mult de reactualizarea schițelor sale. A decedat la 67 de ani la Cloux, fiind îngropat în palatul bisericii Saint-Florentin. În timpul Revoluției Franceze, biserica a fost devastată și, din păcate, mormântul lui nu mai poate fi localizat.

 Invenții

Leonardo da Vinci este cunoscut si apreciat în special pentru picturile sale, însă el a fost și anatomist, inginer, sculptor. A avut numeroase invenții, dintre care cele mai cunoscute sunt: parașuta, ornitopterul, mitraliera, submarinul și costumul de scafandru. Din schițele sale ne dăm seama că a fost foarte fascinat de ideea de zbor și a vrut ca și oamenii să poată fi capabili de acest lucru. A studiat îndeaproape păsările, zborul lor, și a reușit să creeze ornitopterul, un dispozitiv care avea forma unei păsări și replica mecanismele lor de zbor. Nu se știe dacă și-a testat invenția, însă cu siguranță schițele lui au reprezentat o sursă de inspirație pentru realizarea următoarelor mașinării de zbor.

Tot din dorința de a zbura asemeni păsărilor, a fost primul care a realizat prototipul unei parașute. Aceasta era făcută din lemn, avea o formă piramidală și era acoperită cu pânză. Din păcate, ideea lui nu a putut fi pusă în practică atunci. Cu toate acestea, în anul 2000, Adrian Nicholas, un inginer britanic, a construit o parașută după modelul celei schițate de da Vinci, pe care a testat-o cu succes, demonstrând astfel că invenția este și practică, nu doar teoretică.

În perioada în care a locuit în Milano, L. da Vinci a conceput schițele unui submarin primitiv, dar le-a ținut secrete de teamă ca războiul să nu devină mai violent. Abia în 1620 un inginer olandez, Cornelis van Drebbel, a reușit să construiască primul submarin navigabil. Cu toate că a inventat diverse arme de război care ar fi putut duce la distrugeri în masă, lui L. da Vinci nu îi plăcea violența, de aceea a și ținut multe dintre schițe ascunse și au fost găsite mult mai târziu.

Deși armele existau în acele vremuri, timpul lor prea mare de încărcare reprezenta o problemă – doar 3 focuri pe minut. L. da Vinci a încercat să găsească o soluție și a inventat ceea ce noi numim astăzi mitralieră. A luat 33 de arme diferite, pe care le-a pus pe 3 rânduri, fiecare cu câte 11 arme și le-a combinat într-o singură armă gigantă: în timp ce primul  rând ar fi reîncărcat, ar trage următorul și tot așa. Avea și două roți mari atașate pe laterale, astfel încât să poată fi mutată.

A fost o idee uimitoare, dar, din păcate, nu a fost niciodată construită sau folosită în război. Cu toate asta, o armă asemănătoare (Gatling gun) a fost inventată de Gatling în jur de 1862, în timpul Războiului Civil American, însă nu știm dacă s-a inspirat din schițele lui da Vinci.

Când a ajuns în Veneția, orașul era sub atacul Imperiului Otoman. Veneția putea fi atacată doar pe apă, așa că, pentru a-i ajuta să câștige, da Vinci s-a gândit la modalități prin care ar putea să atace sub apă și a inventat submarinul și costumul de scafandru. Văzând în jurul lui mulți oameni bogați, care acumulaseră averea prin comerț, s-a gândit să ceară în schimbul invenției jumătate din răscumpărarea prizonierilor otomani capturați. După ce a analizat mai bine întreaga situație a realizat că nici banii, nici prestigiul, nici dorința de a distruge inamicul nu merită să servești o asemenea invenție Dogilor, care erau capabili de orice ca să-și atingă interesele, așa că a ținut schițele secrete.

Cu toate că invențiile lui au fost extraordinare, ele nu au putut fi testate de da Vinci din diverse motive: fie pentru că tehnologia din acele timpuri nu permitea, fie pentru că a ținut schițele secrete, însă cu siguranță au reprezentat puncte de plecare importante pentru realizarea invențiilor din viitor.

Studiile asupra corpului uman

Leonardo da Vinci a fost foarte interesat de anatomie, dorind să știe totul despre corpul uman, funcțiile și conexiunile lui.  Într-un caiet de-al lui datat 1489 au fost găsite schițele unui craniu, studiu care a rămas neterminat, deoarece disecțiile erau interzise în acea perioadă.

Prima lui disecție a fost făcută în jurul anului 1506, după ce a vorbit cu un om bolnav aflat pe moarte, care spunea că nu simte altceva în neregulă cu corpul lui în afară de slăbiciune. Fiind interesat de cauza unei morți atât de silențioase, i-a făcut autopsia și a descoperit că motivul era o lipsă de sânge în artera care merge la inimă și la membrele inferioare, probabil referindu-se la aortă. În perioada imediat următoare, a realizat disecția unui copil de 2 ani și a comparat vasele lui de sânge cu ale bătrânului, concluzionând astfel că, odată cu vârsta, inima se îngroașă și oprește circulația sângelui.

A continuat cu disecțiile făcând rost de cadavre de la niște jefuitori de morminte. A recurs la această metodă deoarece disecțiile erau interzise în acea perioadă. Mai târziu, a primit permisiunea de la biserica catolică. Este cunoscut faptul că a disecat în jur de 30 de cadavre, după care a făcut diverse desene, schițe ale mușchilor, nervilor și vaselor.

În 1507, a publicat un tratat de anatomie, “Manuscrisul anatomic B”, care poate fi găsit în biblioteca regală a Castelului Windsor. Mai târziu, în 1510-1511, când colabora cu profesorul de anatomie Marcantonio della Torre, a publicat “Manuscrisul anatomic A”, în care a inclus în jur de 240 de desene. Aici a fost publicat primul desen corect al coloanei vertebrale. L. da Vinci a realizat primele reprezentări anatomice ale nervilor cranieni, incluzând chiasma optică, folosind cea mai veche metodă de reconstrucție tridimensională: după injectarea de ceară topită în craniu, țesuturile moi au fost îndepărtate, pentru a descoperi organizarea ventriculilor laterali.

Marcello Malpighi (1628–1694), profesor de anatomie, a reușit, cu ajutorul microscopului,  să examineze și să descrie histologia organelor interne, ceea ce a dus la descoperirea capilarelor în 1661. Mai devreme (1489–1515), L. da Vinci a injectat ceară în vasele de sânge pentru a le conserva și a descoperit și numit capilarele, cu toate că nu a descris și rolul lor în a face legătura între arteriole și venule.

Leonardo da Vinci a studiat în detaliu sistemul cardiovascular. El a fost cel care a descris mișcarea de rotație a inimii pentru pompare, precum și vortexurile inimii. Se pare că a fost primul care a înțeles că inima este un mușchi, iar sistola este faza activă a pompei. De asemenea, a identificat relația dintre ciclul cardiac și puls și a descris mecanismul hemodinamic al deschiderii și închiderii valvelor cardiace. Cu toate că studiile sale au fost demonstrate câteva secole mai târziu, au fost de mare ajutor pentru a înțelege mai bine cum funcționează inima.  El a fost primul care a descris ateroscleroza și ciroza hepatică, în urma unor disecții. De asemenea, a fost cel care a descris sinusurile coronare, cu 200 de ani înainte că Valsalva să le dea numele lui.

L. da Vinci a fost printre primii care au realizat un desen al unui făt în uter, arătându-ne interesul lui în embriologie și reproducere. Este considerat a fi primul din istorie care a descris fătul uman în poziția sa corectă în uter. El a fost și primul care a desenat artera uterină și sistemul vascular al colului uterin. De asemenea, prin reprezentarea uterului ca având o singură cameră, a contrazis teoriile de atunci care spuneau că uterul ar fi compus din mai multe compartimente. Multe dintre schițele lui L. da Vinci au rămas necunoscute o lungă perioadă de timp, însă mai târziu au fost descoperite și s-a demonstrat faptul că studiile sale erau corecte.

Arte

În domeniul picturilor, a avut numeroase opere celebre, apreciate în toată lumea. Fresca ce atrage numeroși turiști în Mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano este “Cina cea de Taină”. A fost realizată în perioada în care lucra pentru Ducele din Milano și a stârnit diverse reacții, deoarece nici Iisus, nici Apostolii săi, nu sunt reprezentați cu o aură deasupra. De-a lungul timpului, fresca a suferit mai multe retușări, însă mesajul său, în care Hristos le spune Apostolilor că unul dintre ei îl va trăda, rămâne la fel de evocativ.

“Omul Vitruvian” este un desen considerat un simbol al Renașterii și este una dintre cele mai bune reprezentări ale “omului perfect”. În realizarea acestui desen, a fost inspirat de studiile făcute de un arhitect pe nume Vitruvius care a descris într-o carte relațiile dintre geometrie și proporțiile umane ideale. Desenul poartă acest nume în onoarea arhitectului.

Una dintre cele mai apreciate picturi ale sale este portretul Lisei Gherandi, soția lui Francisco del Giocondo, cunoscuta ca Mona Lisa sau La Gioconda. A fost descrisă ca fiind “cea mai cunoscută pictură, cea mai vizitată și cea despre care s-a scris cel mai mult în toată lumea”. Portretul a fost cumpărat de Regele Francisc I al Franței, iar acum poate fi văzut în colecția muzeului Louvre.

Autori:

Stud. Alina Chiriță

Conf. dr. Aurel George Mohan, Phd

Stud. Andrei Alexandru Marinescu

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, Phd, MSc.

    Bibliografie

  1. Dunn PM, Leonardo da Vinci (1452-1519) and reproductive anatomy, Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed. 1997 Nov;77(3):F249-51
  2. Boon B, Leonardo da Vinci on atherosclerosis and the function of the sinuses of Valsalva, Neth Heart J. 2009 Dec;17(12):496-9
  3. Jones R, Leonardo da Vinci: anatomist, Br J Gen Pract.2012 Jun; 62(599): 319
  4. Perloff J. K, Human Dissection and the Science and Art of Leonardo da Vinci, Am. J. Cardiol. 11(5):775-777
  5. https://www.leonardodavinci.net/parachute.jsp, 03.2019; 21:50
  6. Gavrilescu N, Leonardo da Vinci ca naturalist, Societatea pentru raspandirea stiintei si culturii; Bucuresti 1957
  7. Pevsner J, Leonardo da Vinci’s contributions to neuroscience, Trends in Neuroscienes 25(4):217-220, 2002
  8. Pearce J.M.S., Malpighi and the Discovery of Capillaries, Eur Neurol. 2007;58(4):253-5. Epub 2007 Sep 12.
  9. Costea CF, Turliuc, Buzdugă , Cucu AI, Dumitrescu GF, Sava A, Turliuc MD, The history of optic chiasm from antiquity to the twentieth century, Childs Nerv Syst. 2017 Nov;33(11):1889-1898. doi: 10.1007/s00381-017-3564-1. Epub 2017 Aug 14
  10. Shoja M, Agutter P, Loukas M, Benninger B, Shokouhi G, Namdar H, Ghabili K, Khalili M, Tubbs S, Leonardo da Vinci’s studies of the heart, International Journal of Cardiology, 167(4):1126-1133, 2013

 

Alte articole

TOP

Interviu dr. Mihaela Vlaiculescu

revista politici de sanatate-Republica Moldova

revista politici de sanatate

Abonează-te la newsletter

:
: